Procrastinarea nu este lene

Nimeni nu este imun. Procrastinarea este prezentă pentru toată lumea mai repede sau mai târziu și s-ar defini ca obiceiul de a amâna sarcinile importante.

Amânarea este o capcană în care cădem de cele mai multe ori fără să conștientizăm și este posibil să o confundăm cu lenea, deși SUNT FOARTE DIFERITE.

Procrastinarea este o alegere în care realizăm alte sarcini în loc de principalul obiectiv de care știm că ar trebui să ne ocupăm de fapt. În schimb, lenea este mai de grabă o stare de apatie, inactivitate și nerealizarea sarcinilor în general. Procrastinarea implică ignorarea sarcinii neplăcute, importante și complexe, în favoarea lucrurilor ușor și rapid de făcut. Este ca și când am avea de studiat pentru un examen important care are loc în câteva zile, ne este incomod să ne apucăm să învățăm un morman de cărți, dar nici nu putem sta degeaba pentru că ne simțim vinovați. Astfel, brusc ne amintim că avem de sortat haine prin dulap, există un geam neșters și poate chiar o mică temă de seminar de trimis pentru finalul lunii – practic găsim să facem orice ne este mai ușor și simțim că ar fi totuși semi-important, ceva ce “oricum trebuia făcut”.

Undeva în tot acest proces al procrastinării ar fi util să ne oprim din ceea ce facem și să facem ce ar trebui să facem. Altfel, ne crește sentimentul de vină și/sau rușine, iar cu cât amânăm mai mult, cu atât devenim mai demotivați, dezamăgiți, nemulțumiți de munca noastră și de noi înșine. Iar de aici nu mai este un drum foarte lung până la stări de anxietate și depresie.

Procrastinarea poate fi prezentă oricând – în ceea ce privește treburile casei, la serviciu, în orice zi a săptămânii, dar mai ales duminica, indiferent de vârstă, cunoștințe sau statut social. Așadar, amintește-ți că nu ești singur – și eu am procrastinat până la scrierea acestui articol pentru că nu am respectat punctul 3c. (vezi mai jos)!

Cum ne oprim?

La fel ca și în cazul altor obiceiuri, amânarea poate fi oprită! Notez mai jos câțiva pași de urmat în această direcție. De asemenea, dacă simțiți că aveți nevoie de un ghidaj mai consistent, puteți lua parte la una sau mai multe ședințe de dezvoltare personală și psihoterapie sau consiliere.

Unii cercetători sunt de părere că procrastinarea reprezintă chiar opusul motivației. În videoclipul de mai jos, procrastinarea și motivația sunt explicate inclusiv din punct de vedere al formulei matematice:

1. Recunoaștem că amânăm

Să fim sinceri cu noi înșine – Amânăm dintr-un motiv cu adevărat întemeiat sau nu?

Să fim atenți la comportamentul nostru. Uneori, ajungem să procrastinăm și doar pentru că

– ne umplem ziua cu sarcini cu prioritate redusă

– citim e-mailurile de mai multe ori fără să decidem ce e de făcut cu fiecare

– începem o sarcină cu prioritate ridicată dar facem pauză de cafea și taclale

– îndeplinim sarcini pentru altcineva în loc să ne ocupăm de prioritățile noastre pentru că ne este greu să spunem „nu”

– așteptăm să fim în „dispoziția potrivită” sau să prindem “momentul oportun” pentru a ne ocupa de sarcină

2. Descoperim DE CE procrastinăm

Uneori, atunci când amânăm ceva sau ne este greu să finalizăm, poate că doar nu este nevoie să facem acel lucru atunci sau poate chiar nu este un moment bun. În acest caz, este bine-venit un moment de introspecție să ne întrebăm “De ce amânăm, de fapt?”, „Înspre ce se îndreaptă atenția noastră?” – Cu cât avem mai antrenată percepția sistemică cu atât vom găsi mai ușor răspunsurile la astfel de întrebări.

Este util să înțelegem adevăratele motive pentru care amânăm realizarea unei sarcini pentru a știi cum să ne poziționăm față de întreaga situație.

• Amânăm pentru că este plictisitor? – În regulă! Atunci poate ne ajutăm de muzică sau altceva ce ne face plăcere și întreaga sarcină devine automat mai plăcută.
• Amânăm pentru că este o sarcină complexă și ne compleșesc toate detaliile ei? – Grozav! Atunci tot ce avem de făcut este să ne organizăm. De multe ori, ajută să trecem pe o coală de hârtie toate detaliile și să le privim ca sarcini scurte individuale și ușor de realizat. În plus, ne putem concepe un program de lucru mai eficient în accord cu ceea ce avem de făcut. Lista și programul ne ajută să avem o viziune de ansamblu, să putem prioritiza și într-un final să ne ducem treaba la bun sfârșit.
• Amânăm pentru că ne este teamă de succes? Ne este greu să primim succesul? Ne este teamă de un posibil eșec? – Este în regulă! Poate fi vorba despre o încredere și stimă de sine scăzută, poate fi despre un dezechilibru între a da și a primi sau poate fi vorba despre traume sau ceva încă neașezat în noi. Orice ar fi, nu uita că există soluții și POȚI primi ajutor.

Și să nu uităm: este firesc să fim tentați să procrastinăm din când în când – este și aceasta o modalitate de a face față emoțiilor provocatoare și dispozițiilor negative induse de anumite sarcini cum ar fi plictiseală, anxietate, nesiguranță, frustrare, resentimentele, îndoială…

• Amânăm pentru că suntem perfecționiști? – OK! Poate părea surprinzător, dar perfecționiștii procrastinează adesea – Amânarea este o variantă mai bună decât realizarea unei sarcini imperfecte. În această situație, putem să încercăm să abordăm o mentalitate deschisă, de creștere, putem să ne dăm voie să facem lucruri imperfecte și chiar să greșim.

3. Adoptăm și integrăm strategii anti-amânare

Procrastinarea, dacă a devenit un obicei, nu o putem elimina din comportamentul nostru doar așa, peste noapte. Așadar, de la început, ne prinde bine să ne înarmâm cu răbdare și acceptare de sine și să:

1. Ne iertăm pentru amânările pe care le-am făcut până în acest moment. Chiar dacă procrastinarea ne-a făcut, de exemplu, să ne pierdem locul de muncă, este important să ne iertăm ca să putem trece mai departe și pășim înspre altceva.
2. Reformulăm dialogul intern – Dacă ne tot spunem “TREBUIE!”, de exemplu, ne autosugerăm că nu avem de ales, suntem lipsiți de putere, de alegere. În acest context, expresii precum “Eu aleg să…” sunt mult mai utile.
3. Adoptăm un stil proactiv de muncă – ne alocăm un timp clar când și cât lucrăm pe sarcina pe care o avem de făcut. În plus, în momentul în care lucrăm închidem rețelele sociale, e-mail-ul, televiziorul și orice alt factor disturbator.
4. Ne putem răsfăța cu recompense – Dacă terminăm la timp o sarcină dificilă ne putem răsplăti cu un mic răsfăț în timp ce ne simțim mândri de noi și ne felicităm că am reușit.
5. Cerem cuiva să ne verifice – Dacă nu o facem pentru noi înșine, măcar o facem că am promis că o arătăm cuiva la momentul x.

Totodată, poate fi util să ne reamintim periodic motivul pentru care este important să facem acel lucru. – Care este semnificația și relevanța pentru noi și pentru cei din jur? Cât de valoros este ceea ce fac? Ce fel de motivație am nevoie pentru a finaliza această sarcină și cum pot să o obțin? Care sunt beneficiile pe termen lung după ce reușesc să finalizez această sarcină?

Sursă video: Erik Winkowski

Știai că?

Știai că termenul procrastinare își are originile în limba latină?

“Termenul procrastinare a fost preluat în româna actuală pentru că lipsea un cuvînt care să denumească amînarea sistematică, repetitivă, devenită trăsătură de comportament, cu explicaţii sociale şi mai ales psihologice. Este aşadar un împrumut necesar (adaptare a cuvîntului englez procrastination) şi în acelaşi timp un cuvînt la modă, pentru că pare să caracterizeze o stare tot mai frecventă, în răspăr cu ritmurile vieţii cotidiene, cu acumularea termenelor finale şi cu obsesia eficienţei. Româna avea, desigur, un verb şi derivatul său substantival pentru a desemna actul în sine – a amîna şi amînare. Cele două cuvinte nu descriu însă şi comportamentul constant, devenit chiar trăsătură a personalităţii sau viciu autodistructiv. Nu au această accepţie specializată nici împrumuturile moderne din franceză – a tergiversa, a temporiza – şi cu atît mai puţin vechiul şi popularul a tărăgăna. Pînă să devină o temă de meditaţie şi de dezbatere a vremurilor noastre, probabil că manifestările repetate ale procrastinării intrau pur şi simplu în sfera termenului lene […] În engleză, franceză, italiană etc. verbele procrastinate, procrastiner, procrastinare şi familiile lor lexicale sînt cultisme de origine latină. E interesant că verbul latinesc procrastino are o structură etimologică similară cu a verbului a amîna. Aşa cum amîna provine din prepoziţia a şi adverbul mane („mîine“), procrastino este la origine alcătuit din prepoziţia pro- („pentru“) şi crastinus („de mîine“, derivat de la adverbul cras „mîine“) (Ernout şi Meillet).” – fragment din Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017

O abordare alternativă

ATENȚIE – ACEST TIP DE ABORDARE NU ESTE UTIL TUTUROR!

O alternativă este să îmbrățișăm „arta întârzierii”.

Cercetările arată că „amânarea activă” – adică întârzierea în mod deliberat a începerii unui lucru, astfel încât să vă puteți concentra pe alte sarcini urgente – vă poate face să vă simțiți mai provocat și mai motivat să duceți lucrurile la bun sfârșit. Această strategie poate funcționa deosebit de bine dacă ești o persoană care prosperă sub presiune.

Cu toate acestea, dacă vă decideți să folosiți acest tip de abordare, asigurați-vă că evitați să puneți colegii de serviciu – sau orice altă persoană implicată -sub orice presiune inutilă, neplăcută și nedorită.

Concluzie

Așadar, care sunt cele mai utile variante de a nu procrastina conform cercetărilor?

1. Respirăm profund și ne străduim să menținem o stare de calm
2. Realizăm lista de activități – aici notăm chiar și cele mai mici detalii
3. Prioritizăm sarcinile în funcție de gradul de importanță, termenul limită sau alte criterii relevante pentru noi
4. Ne stabilim obiectivele limitate în timp
5. Abordăm cele mai grele sarcini în orele în care știm că suntem cel mai productivi și energici

Dacă aplicați toate aceste îndrumări, dar totuși simțiți că nu progresați, există niște blocaje sau pur și simplu ar fi de folos o opinie obiectivă și sprijin suplimentar, vă invităm să stați de vorbă cu unul dintre specialiștii noștri. Spor la treabă!