Probabil cea mai mare preocupare a noastră, a părinților, este necunoscutul care apare atunci când nu suntem în preajma copilului. Pe măsură ce copiii noștri se transformă în adulți, momentele de conectare petrecute cu ei se scurtează de cele mai multe ori și tot ce ne rămâne este să ne bazăm pe buna educație pe care le-am insuflat-o în așa fel încât ei să poată face alegerile corecte.
Când vorbim despre dependențele la copii și tineri, de cele mai multe ori discuția ajunge la tutun, alcool și droguri, însă la o privire mai amănunțită, dependențele sunt pretutindeni încă de la primele luni de viață și putem vorbi despre nevoia de laptele matern sau alte alimente, dependența dintre mamă și copil atunci când mama se simte vinovată dacă pleacă chiar și pentru puțin de lângă copil, dependența de material pornografic, dependența de muncă, cumpărături, mâncare, cafea, jocuri de noroc, dependența de gadgeturi și multe altele substanțe și comportamente care ne aduc o alinare de moment. AICI puteți afla mai multe despre Cât lăsăm copiii la TV, calculator, telefon și alte gadgeturi? iar mai jos este un scurt video ce poate fi util.
În cazul substanțelor nocive precum țigările, alcoolul si drogurile, în special preadolescenții și adolescenții au nevoie de sprijin – dar știm asta deja, nu-i așa? Adolescența este o perioadă delicată de schimbare între copilărie și maturitate, iar adolescenții sunt deosebit de vulnerabili la o gamă largă de tentații din cauza schimbărilor fizice, psihologice și emoționale pe care le experimentează. În general, această perioadă de transformare se caracterizează prin asumarea de riscuri și comportamentul excesiv, o atracție pentru lucrurile interzise și prin dorința de a experimenta – și este firesc să fie așa! AICI este un articol scurt despre cum în adolescență copiii se transformă în “cactuși”.
Rădăcinile adicției
Dacă ne gândim “de ce alege copilul meu asta?”, cauzele evidențiate de experți sunt nenumărate, dar de cele mai multe ori răspunsurile se află în dinamica sistemului familial (mai multe despre cum interacționează sistemele am scris și AICI, AICI și AICI). În plus, Gabor Maté, specialistul cu o voce puternică în domeniul adicțiilor, este de părere că sursa lor apare undeva în prima copilărei – fie copilul trece printr-un eveniment traumatic, fie părintele nu este disponibil emoțional pentru copil etc. Iar asta nu înseamnă că fiecare om traumatizat devine dependent, dar fiecare dependent a fost/este traumatizat sau a trăit cel puțin o experiență foarte dureroasă, prea “greu de dus” pentru el. Dar “Există și alte rezultate ale traumei, inclusiv cancerul, bolile autoimmune, bolile mintale – dependența este doar una dintre ele” astfel, “Adicția este doar o încercare de a rezolva problema, un răspuns la traumă.”
În acest context, vă propunem o abordare diferită de tipul “de ce are nevoie copilul meu?”, “cum pot răspunde eficient nevoilor copilului meu?”, “cum și ce îi pot explica copilului meu?” – iar încurajarea noastră este ca la toate aceste întrebări să răspundeți încă din primii ani de viață ai copilului. Cu alte cuvinte, prevenția se construiește zi de zi, la fel ca și comportamentul copilului și astfel, nu este nevoie de tratament în perioada adolescenței sau mai târziu.
Și poate este ciudat sau șocant să aflați, dar consumul, indiferent de care tip, pornește de la premiza emoțiilor pozitive. Ca exemplu, un tânăr adolesecent poate să experimenteze din dorința de a aparține într-un grup de prieteni, din dorința de a-și securiza o imagine puternică, iar astfel, în mintea tânărului este ceva de genul “pentru a fi validat în grup, trebuie să încerc și eu asta, la fel cum face toată lumea”. Mai multe despre nevoia de apartenență și despre cum excludem ca să aparținem am scris AICI și AICI.
Cum acționăm?
Ca părinți ne gândim mereu dacă facem bine sau destul pentru copii și este uneori dificil să ne găsim măsură, însă “Dacă facem măcar un pic din ceea ce trebuie, s-ar putea să le dăm (n.n. copiilor) cele mai bune comportamente de protecție astfel încât ei să nu ajungă la comportamentele de consum.” – Diana Stănculeanu, expert în educație
Ca părinți, este de datoria noastră să tragem o linie de demarcație între ce este doar experiment și ce a devenit adicție. Totodată, în funcție de reacția noastră vis-à-vis de comportamentul copilului, de propriul nostru reglaj emoțional în raport cu întregul subiect, copiii sunt mai tentați să opteze între “am încercat doar o dată, este doar un experiment” sau “am încercat deja de o mulțime de ori, am nevoie de asta, ai mei nu înțeleg oricum, este deja obișnuință”.
Sigur, ca părinți este important să rămânem curioși și să observăm orice schimbare la copil, însă îngrijorarea majoră față de o posibilă dependență poate apărea atunci când consumul capătă funcția de reglare emoțională. Adică, este acel moment în care adolescentul își spune “nu mă simt bine, sunt trist/deprimat/etc., dar rezolv asta cu o țigară/o bere/un cui/etc.” O a doua mare premiză de risc este atunci când copilul se retrage din sfera socială și întreține comportamentul adictiv singur – adică acum este mai de grabă ceva de genul “nu mai vreau să beau cu prietenii, n-am nevoie de nimeni, beau singur la mine acasă”.
În mecanismul dependenței sunt implicate trei sisteme neurofiziologice: sistemul opioid de atașament și recompensă, sistemul bazat pe dopamină de recompensă/motivație și centrele de autocontrol din zona prefrontală. Toate aceste sisteme sunt afectate în mod semnificativ de mediul în care copiii cresc.
În videoclipul de mai jos puteți urmări o statistica despre consum de tigari, alcool, canabis, jocuri de noroc, dependenta de ecran, continut pornografic online în rândul adolescențiilor din România, dar și mai multe informații despre sănătatea emoțională a copilului.
De reținut: Nu orice comportament de consum devine comportament de risc. Este nevoie de 3 condiții îndeplinite simultan pentru ca dependența să se instaleze.
Astfel, pentru ca dependența să se producă este nevoie de:
- Un organism predispus – în principiu, are la bază un alt tip de atașament decât cel sănătos în raport cu părinții sau figura de atașament a copilului – mai simplu spus, dacă copilul atunci când este bebeluș nu reușește să formeze o legătură sănătoasă cu adultul, iar adultul nu poate să devină sursă de alinare pentru copil, atunci el va căuta în exterior (asta se traduce prin atașamentul exagerat față de suzetă, masturbare excesivă, iar când devine adolescent poate trece la alcool sau alte substanțe și/sau comportamente.); Dar tot aici amintim și că un creier predispus la consum este un creier de adolescent – în această perioadă, nivelul serotoninei, endorfinelor și a dopaminei este foarte scăzut – astfel, copilul este plictisit, ignorant și i “se rupe” de tot și toate, dar este foarte atras de tot ce interzic părinții. În schimb, tot în această perioadă nivelul de estrogen și testosteron este ridicat ceea ce se traduce comportamental prin irascibilitate și toleranță scăzută.
- O substanță/comportament ce poate da dependență – cu atât mai mult când acestea sunt prezente frecvent în viața de zi cu zi a copilului. Exemplu: Un copil ai cărui părinți consumă frecvent alcool în prezența copilului, are șanse mai mari să adopte și el același comportament, comparativ cu un copil care nu este expus la consum.
- O sursă majoră de stres sau incapacitatea de a gestiona stresul – aici vorbim despre traumele și conflictele cu persoane relevante din viața tânărului. O caracteristică specifică vârstei adolescentului este teatralitatea, când “s-a sfârșit lumea” din orice motiv, moment în care adultul are tendința să minimalizeze emoția copilului cu propoziție de tipul “Nu mai plânge atâta că nu-i capăt de lume!”
Ce putem face?
- Să obținem noi, adulții, un echilibru emoțional mai puternic (putem face asta prin diverse metode – dezvoltare personală, consiliere parentală, terapie, constelații familiale etc.) – astfel, putem da dovadă de părinți mai conștienți, mai pregătiți
- Să fim prezenți fizic și emoțional și să construim o relație armonioasă cu copilul
- Să îl asigurăm pe copil de dragostea noastră necondiționată
- Să îi conținem stările și emoțiile în loc să încercăm să le oprim/diminuăm/excludem
- Să îi satisfacem nevoile, în special cele 4 nevoi ființiale
- Să trasăm limite într-un mod ferm, dar cu blândețe
- Să scoatem în evidență punctele forte și comportamentele cooperante
- Să fim interesați de părinții și prietenii copilului, mai ales în perioada adolescenței
- Să cerem ajutor în caz de nevoie
Un alt aspect important de reținut este faptul că cei care adoptă un comportament autodistructiv nu o fac pentru că vor să își facă rău, ci o fac pentru că nu cunosc altă cale de autoreglaj emoțional încă. Astfel, dependența nu este o alegere și nu este nici boală genetică, chiar dacă comportamentul poate să indice către un tipar din sistemul familial – astfel de situații pot fi explorate excelent într-o sesiune de constelații familiale.
O abordare fără prejudecăți ajută părinții să învețe mai multe despre copiii lor și să găsească modalități de a stabili legături mai puternice cu ei.
Mituri și fapte despre dependențele de substanțe
Mit 1: Dependența apare din cauza lipsei de voință sau de autodisciplină.
Realitate: Dependența apare ca urmare a modificărilor chimice ale creierului cauzate de droguri sau alcool.
Mit 2: Doar copiii care nu au talent sau potențial academic devin dependenți de alcool sau droguri.
Realitate: Abuzul de substanțe poate afecta copiii indiferent de abilitățile lor.
Mit 3: Doar copiii din medii defavorizate apelează la substanțe nocive.
Realitate: Abuzul de substanțe afectează copiii din toate grupurile socio-economice.
Mit 4: O recădere în consumul de droguri sau alcool înseamnă că dezintoxicarea a eșuat.
Realitate: Dependența este caracterizată de recăderi, iar mulți oameni experimentează mai multe recidive înainte de a obține abstinența pe termen lung.
Mit 5: Odată ce un tânăr folosește substanțe toxice nu va reuși niciodată în viață.
Realitate: Oricine își poate construi o viață fericită și împlinită după ce a fost tratat pentru abuz de substanțe.
Dacă simți că ai nevoie de sprijin, ne poți contacta la consilier@sturz.ro sau la 0728183029.
Autor articol: Daiana Cerna
