Când vine vorba de creșterea copiilor, ceea ce este ideal nu este întotdeauna și practic și realist. La fel este și în cazul timpului petrecut pe ecrane. Discuția este și mai complicată dacă luăm în calcul că există conversații video cu membrii familiei din străinătate sau că există pandemie iar socializarea și învățământul au loc online. Dar, dacă excludem astfel de excepții, specialiștii în dezvoltarea umană, psihologii, terapeuții, insituțiile de pediatrie, OMS, cu toții spun că, indiferent de vârstă, expunerea copiilor la ecrane ar trebui limitată. Dar, într-o lume înconjurată pretutindeni de media digitală, definirea timpului pe ecran poate fi dificilă. De exemplu, experții americani au conchis că maximum 2 ore/zi în fața televizorului pentru copiii de peste 2 ani ar fi un compromis rezonabil. Ulterior, alți cercetători au susținut că 2 ore poate fi mult prea mult până la 6 ani. Așadar, părerile experților din întreaga lume sunt împărțite.
Noi considerăm că timpul pe ecran nu este rău atâta timp cât conținutul este selectat cu atenție și mai ales dacă îi rămâne suficient timp copilului pentru joacă liberă, lectură, interacțiuni sociale și alte activități sănătoase. Astfel, vă împărtășim opinia noastră pe baza experienței de ani și ani cu zeci de mii de copii până în prezent, “rețete” realiste, testate și fucționale.
Iar pentru a putea face o apreciere optimă pentru copilul nostru, în primul rând este important să înțelegem ce efecte au de facto și de jure aceste dispozitive asupra minții copilului și a omului în general.
Efectele ecranelor asupra minții copilului
Poate suntem tentați să spunem “Dar copilului meu îi place!” sau “Doar așa reușesc să îmi fac treaba prin casă! Doar cu ecranul stă liniștit. N-am ce să fac!”. În realitate, copilul este atras de ecran pentru că oferă stimulare vizuală și auditivă în special. Culorile vii, mișcarea rapidă, toate reprezintă activități intense în cortexul micuțului nostru, dar de multe ori creierașul în curs de devoltare nu știe să dea un sens acelor imagini și nu știe să le asocieze cu semne si simboluri din lumea reală, în special sub vârsta de un an și jumătate. În plus, răspunsul rapid din partea gadgetului secretă dopamină, hormon asociat cu recompensa și plăcerea. Acesta este motivul pentru care “ne place” să folosim ecranele.
- Dezvoltarea copilului
Există mai multe studii care au arătat că petrecerea timpului îndelungat pe ecrane de la vârste fragede contribuile la apariția hiperactivității, a neatenției, a impulisivității și a altor tulburări comportamentale. De asemenea, se poate să apară întârzieri cognitive, de limbaj sau lipsa abilităților sociale.
- Probleme de somn
Ecranele sunt cunoscute pentru lumina lor “albastră” care întârzie eliberarea melatoniei. Astfel, somnul apare mai greu la oameni de toate vârstele, dar în special în cazul copiilor deoarece ei sunt mai receptivi la stimulii din mediul înconjurător. De aceea, mai ales în dormitor, specialiștii recomandă să nu existe nici un fel de gadget pentru a avea un somn cât mai profund și liniștitor.
- Obezitatea și obiceiuri nesănătoase
Tot studiile au arătat că în cazul unora dintre copii, timpul petrecut pe ecrane îi face leneși, iar lipsa mișcării fizice, reclamele sugestive cu junk food și ronțăitul din timpul vizionării duce la obezitate infantilă.
Limite realiste pentru timpul pe ecran
Cu toate că poate știm deja recomandarea specialistului este posibil să ne fie imposibilă limitarea completă a ecranelor. Chiar dacă am interzis televizorul, încă de la câteva luni de viață copilul a observat telefonul, este atras de el și poate că deja știe să apese câteva comenzi specifice. De aceea, în loc să stăm cu ochii pe ceas, mai bine stăm cu ochii pe copil – un timp potrivit pentru copilu meu îl stabilim după ce ne răspundem la întrebări precum “Cum reacționează copilul meu când petrece timp pe ecran? Când a terminat de vizionat este creativ, inspirat, dornic să exploreze sau iritat, anxios, agitat? La ce se uită, de ce este atras? Ce și cât poate învăța din asta? Cum și-a petrecut restul zilei, a avut parte de suficiente activități de alt tip? Care este starea copilui astăzi?”
Copilul de până în 3,5 ani
Ceea ce sugarii și copiii mici au nevoie cel mai mult pentru a învăța este interacțiunea cu oamenii din jurul lor. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să converseze video cu o persoană dragă plecată, dar când vine vorba de activitatea de zi cu zi, copilul are nevoie să atingă lucrurile, să le scuture, să le arunce, să le atingă, să vadă fețele și să audă vocile mai ales celor pe care îi iubesc cel mai mult.
Oferim cursuri educaționale pentru părinți și copii încă de la vârsta de 5 luni. Ceea ce am descoperit până în prezent este că bebelușii sunt cei mai vulnerabili la ecrane. Astfel, recomandarea noastră ar fi ca sugarii de până într-un an și jumătate, pe cât posibil, să nu fie expuși deloc ecranelor. Totuși, din când în când, putem folosi televizorul, telefonul și calculatorul fără video, doar cu audio – pentru a asculta muzică, sunete din natură etc. În acest fel, pe lângă faptul că punem bazele inteligenței muzicale, copilul reușește să-și coordoneze mai bine atenția, să descopere sursa sunetului, diferențele de nivel, distanța și chiar să se distreze copios.
“Telefonul, televizorul și alte dispozitive pot fi folosite pentru bebeluși dar fără să fie la vederea copilului. Se poate asculta muzică, dar recomandarea mea este ascultarea sunetelor naturale, firești din viața de zi cu zi. În cazul în care gadgetul este folosit pentru copilul de sub 2 ani și ca stimulare viuzală, în acest caz, conținutul trebuie să fie adaptat vârstei, conform cu dezvoltarea creierului micuțului, dar nu mai mult de maximum 5 minute/zi (se găsește pe YouTube atunci când scriem <<stimulare vizuală pentru bebeluși>>). Ca o variantă alternativă recoamndăm legarea unei sfori între două scaune pe care atârnăm 5-6 imagini diferite (de exemplu o imagine cu o lingură, un ursuleț etc.). Din acele imagini, părintele compune o poveste – este încurjată folosirea tonurilor diverse și diferențele de nivel în voce, interjecții și onomatopee. Povestea poate fi chiar și înregistrată cu un telefon și ascultată apoi în timp ce micuțul urmărește imaginile expuse.” – Sanda Eneșel, psihoterapeut adlerian, consilier parental, facilitator educațional pentru părinți și copii, facilitator povestea nașterii.
Știm că limitarea copilului la dispozitive presupune și limitarea adultului la ele, cel puțin în prezența copilului, dar, pe baza experienței noastre, promitem că în acest mod contribuiți semnificativ la dezvoltarea creierului micuțului dumneavoastră, puneți bazele conexiunii sănătoase între părinte și copil și… sunteți prezenți – ce dar minunat!
Altfel, zgomotul și întreaga activitate a unui telefon/tv/tabletă pot distrage atenția unui copil, chiar dacă cel mic nu privește direct în ecran. De exemplu, dacă o mamă alăptează ținând într-o mână copilul și în cealaltă telefonul, atunci este posibil ca micuțul să aibă probleme de somn.
Pentru copilul mic gadgetul este un element suprastimulator care poate aduce mult stres și agitație și din păcate, nu poate primi nici alinarea potrivită pentru că părintele este conectat în altă parte, iar copilul simte și percepe aceste subtilități. Copilul își dezvoltă creierul, se simte liniștit și iubit atunci când are parte de interacțiuni față în față cu mama, tata și alți adulți, în special de contact vizual.
Copilul între 3,5 ani – 6 ani
„Cum îmi dau seama că este prea mult timp pe ecran pentru copil? – Prin simplul fapt că apar modificări vizibile în comportamentul copilului sau în felul în care răspunde comunicării cu părintele. Statul pe telefon inhibă acele părți din creierul copilului care sunt responsabile cu perseverența în sarcini, motivația, răbdarea. Tot mai des vedem copii cu o rezistență scăzută la frustrare, care au așteptări de la stimulii din exterior să rezolve la foc continuu orice problemă, asemănător cu stimulii primiți în mod rapid pe ecrane. Când observăm asta la copilul nostru este timpul să ne uităm dacă stă prea mult sau nu la gadget. Orice învăț are și un dezvăț de accea este recomandat ca trecerea de la permisivitate necuantificabilă la ceva concret și limitat, să fie treptată, copilul este anunțat și informat în prealabil despre aceste limite și chiar se poate desena grafic impactul ecranelor asupra creierului lui în timp. Citisem că specialiștii recomandă o expunere scazută spre 0 a copilului sub 3 ani, între 3 ani și 5 ani sa fie o expunere cu intenție și limitată în timp, o oră pe zi. După vârsta de 5 ani timpul petrecut poate crește ușor în funcție de ce și cum alege fiecare familie în parte. Este un obicei care se naște și se dezvoltă în familie, copii doresc ”să guste” și ei din ceea ce activează părinții. Mi-a rămas în memorie ce spunea în facultate o profesoară despre acest aspect: Expunerea la gadgeturi este considerat cel mai ieftin babysitter.” – Oana Goiceanu, facilitator programe educaționale, psihoterapeut
În această perioadă recomandarea noastră ar fi ca părinții să accorde prioritate jocului și activităților împreună cu toată familia. Iar din când în când, familia poate petrece timp împreună și uitându-se la un film animat, spre exemplu, dar limita este în continuare o condiție sine qua non.
La această vârstă, personajele din desenele animate pot deveni modele de eroi, tipologii de oameni, iar copilul poate să învețe să facă asocieri, să își dezvolte intuiția, să conștientizeze mai bine procesul cauză-efect, să își formeze o imagine mai amplă despre lumea înconjurătoare.
De asemenea, la această vârstă imaginația copilului este foarte bogată, astfel, este o perioadă grozavă pentru dezvoltarea creativității. De aceea, jocurile de rol, construcția personajelor și a poveștilor sunt recomandate la această vârstă. Dar, mai mult decât ecranele, toate aceste aptitudini pot fi dezvoltate prin jocuri specifice de rol și lectură. Descoperiți mai multe despre efectele cititului asupra dezvoltării copilului AICI.
Copilul între 6 – 12 ani
Cantitatea de timp pe ecran ar trebui și în această etapă limitată, dar putem particulariza în funcție de fiecare familie și copil în parte. Micuțul poate la această vârstă să fie responsabilizat cu diferite sarcini potrivite nivelului său de dezvoltare și activitățile pot fi înclinate ușor, ușor spre acțiuni “de oameni mari.”
“Ecranele nu ar trebui să înlocuiască niciodată activitățile sănătoase, în special interacțiunea socială, activitatea fizică și somnul. Efectele video, ale mass-mediei, a divertismetului pe suport video, aplicațiile de socializare, jocurile video, platformele de streaming, lăsate fără limită în mâna copilului, toate pot aduce după sine comportamente necooperante din mai multe motive – dezinformare, zgomotul media, o percepție distorsionată asupra realității, atacurile cibernetice și evident, suprastimularea copilului. În opinia mea, la această vârstă este esențial ca părintele să filtreze cât poate de mult din conținutul media la care este expus copilul. În lumea de azi, trăim teoretic cele mai bune vremuri din punct de vedere al dezvoltării, dar asta atrage după sine multă responsabilitate. Atât negrul, cât și albul, dar și toate nuanțele de gri se află la un click distanță.” – Daiana Cerna, facilitator educațional, videojurnalist
Copilul între 12-18 ani
În perioada adolescenței copiii trec prin multe schimbări și au nevoie în viața lor de un exemplu de echilibru și un model sănătos. Așadar, este important ca ambii părinți să aibă obiceiuri sănătoase de a folosi inclusiv gadgeturile. Asta înseamnă că părintele este conștient de importanța pauzelor de la telefon și tv, că munca de la laptop se oprește și ea și cu o organizare optimă, rămâne suficient timp de conectare cu copiii.
Lipsa de prezență din partea părintelui poate duce la direcții radicale în dezvoltarea copilului la această vârstă. Este nevoie să luăm masa împreună fără să ne uităm în ecran, este esențial să observăm chiar și micile schimbări în comportamentul copilului și să fim acolo pentru el, mai ales atunci când are nevoie. Conversațiile față în față ajută cel mai mult copilul în întreaga lui dezvoltare, creează legături puternice și sentimentul de apartenență este întărit.
“M-a atins mult afirmația recentă a unei mame de adolescenți. Mi-a spus că petrece mai puțin timp de comunicare cu fiica ei decât petrece la un opțional obișnuit de 60/90 de minute pe săptămână. Am povestit de atunci cu mai mulți părinți și am descoperit că situația se regăsește în multe familii. În majoritatea familiilor, fie adolescenții aleg să petreacă timpul liber online, fie părinții continuă să lucreze mult peste programul normal de lucru. Unul dintre cele mai mari riscuri în adolescență este să ne pierdem copiii în mediul online sau în diverse grupuri de copii de vârste mai mult sau mai puțin apropiate. În cazul lor nu mai funcționează să le limităm noi timpul petrecut online, însă contribuie semnificativ să ne adaptăm comunicarea la limbajul și nevoile lor, să ni-i apropiem pentru conversații reale săptămânale. Nu spun cât timp este recomandabil pentru un adolescent să petreacă în fața calculatorului sau pe alte device-uri, dar spun că este obligatoriu ca părintele să inițieze și să întrețină un dialog săptămânal de cel puțin 60 de minute cu fiecare copil în parte. Despre cum comunicăm pentru a ne ține copiii aproape, vom scrie în curând un articol și vom organiza o serie de ateliere lunare pentru părinți și adolescenți. De exemplu, un instrument foarte util pentru a întreține un dialog constructiv este lectura. Alegem cu atenție cărțile/articolele pe care le recomandăm copiilor noștri și apoi discutăm despre ele. Dar și acest comportament se antrenează din primii ani de viață…” – Adina Benghea, facilitator educațional, cofondatorul Centrului STURZ
Strategii de rezistat în fața tentanției… sau a insistențelor!
- Previzualizăm conținutul media, alegem pentru copil acele videoclipuri care îi sprijină învățarea și întreaga dezvoltare cognitivă.
- Ne jucăm împreună cu copilul. Chiar dacă nu suntem mari fani jocuri video, acum putem învăța jocuri simple și putem astfel petrece timp de calitate cu copilul și într-o altă formulă. În plus, în acest mod avem posibilitatea să alegem jocurile pe care le considerăm potrivite.
- Mai ales dacă copilul are deja propriul său telefon/tabletă/PC, comunicăm acestuia tot ce aparatul presupune – vorbim despre costuri, viruși, conținut violent și pornografic, reclame plătite, anunțuri care solicită bani sau alte date personale, interacțiunea cu străinii pe internet etc.
- Stabilim limite clare. Stabilim clar când, cât și unde folosim ecranele și avem consecințe clare atât copiii cât și adulții – nu va avea efectul dorit să cerem unui copil să petreacă 15 minute pe ecran dacă pe noi, exemplul lor, ne surprind că nu avem limită.
- Oferim mereu alternative sănătoase atunci când copilul cere mai mult timp pe ecran.
- Cereți opinia unui specialist. O ședință de consiliere parentală, vă poate ajuta să puneți limite clare, să aveți instrumente aternative de liniștire, să descoperiți cum puteți gestiona comportamentul necooperant sau alte informații aplicate direct în cazul familei dumneavoastră.
