Reflexele primitive se numesc și reflexe timpurii sau arhaice. De ce sunt importante și ce înseamnă integrarea sau neintegrarea lor atât pentru bebeluși, copii și adulți, sunt întrebări la care răspundem în rândurile de mai jos.
În primul rând, fără aceste reflexe pe care le ai, nu ai fi supraviețuit până acum și în nici un caz nu ai fi reușit să citești acest articol. Iar ceea ce a fost doar un reflex timpuriu cândva, a devenit un act conștient în percepția ta, iar la momentul potrivit a devenit reflex condiționat și într-un final, o formă de comportament însușită.
Însă în lipsa mişcărilor reflexe într-o cantitate corespunzătoare acestea nu pot fi învăţate şi nu devin mişcări voluntare. În această situaţie apar diferite anomalii. De aceea este atât de importantă integrarea reflexelor primitive, iar integrarea înseamnă “stingerea” sau dispariția lor. Un reflex care este încă prezent este încă neintegrat, persistent, iar motivele sunt multiple. Poate fi un semnal că sistemul nervos central este lezat sau doar acest sistem nu a preluat încă controlul ca mișcările să devină voluntare ca răspunsuri motorii controlate, așadar, mai este nevoie de timp și exercițiu.
În cazul în care integrarea reflexelor timpurii nu este realizată complet, copilul se va lupta atât cu abilitățile motorii, cât și cu cele cognitive.
Ce sunt reflexele timpurii?
De îndată ce se naște (și uneori și din stadiul de făt), observăm reflexele timpurii ale copilului și reacționăm la ele. Un exemplu este sentimentul unic al părinților atunci când nou-născutul lor își înfășoară cu îndârjire mânuțele lor mici în jurul unui deget al adultului.
Cu ajutorul reflexelor primitive bebelușii reușesc să supraviețuiască și să prospere. Aceste tipuri de mișcări – cum este și în exemplul de mai sus – se produc involuntar, într-un fel fascinant al sistemului nervos central al copilului care îi face mușchii să reacționeze. După aproximativ 6 luni de la naștere, creierul evoluează și înlocuiește aceste mișcări involuntare cu cele voluntare.
Câteva reflexe primitive sunt:
Reflexul Moro
Este relativ ușor să observăm cum reflexul Moro ajută copilul să supraviețuiască – el este responsabil pentru respirația copilului. Deși vei observa acest reflex abia la naștere, copilul tău a muncit din greu pentru a perfecționa mișcările încă din perioada de gestație. Și acest reflex arhaic a fost numit după o persoană – medicul pediatru Ernst Moro – și este responsabil și pentru un fel de tresărire, reacție din partea bebelușului întâlnită cel mai frecvent după prima lună de viață. Astfel, Reflexul Moro se transformă în reflexul Strauss (aici deja există un control de analiză a cortexului). Adultul „cu individualitate Moro” prima dată reacţionează, apoi se gândeşte, deci îi lipseşte faza de analiză.
Acest tip de răspuns poate fi provocat de o schimbare bruscă de poziție, de temperatură sau de sunet. Uneori este ca o sperietură și poate fi declanșat plânsul micuțului, moment în care recomandăm oferirea unei îmbrățișări calde și iubitoare care transmite mesajul “Înțeleg, te-ai speriat, dar sunt aici. Ești în siguranță. Te poți liniști acum.” 
Reflexul de prindere și menținere
Observăm felul în care copilul apucă obiectele, cum și pentru cât timp le menține în palmă. De asemenea, observăm ce fel de preferințe are, ce fel de obiecte îl atrag, în ce proporție este predispus ca adult să își folosească mâna dreaptă comparativ cu stânga. De asemenea, observăm cum se ajută bebelușul de mâini și picioare să descopere ce îl înconjoară, să perceapă, cum se ridică și cum își ține echilibrul, dar și cât de repede obosește, este distras sau se plictisește.
Reflexul suptului
Copiii se nasc știind unde este hrana și cum se poate ajunge la ea. Este fascinant de urmărit non-născutul care este așezat pe stomacul mamei și care se cațără instinctiv în sus către mamelon. – (VEZI minutul 6:00 sau urmărește întreaga serie de documentare Babies marca Netflix unde descoperi o mulțime de alte informații științifice, verificate și explicate pe înțelesul tuturor.) Obținerea corectă a reflexului de sugere este importantă nu numai pentru că bebelușul trebuie să mănânce pentru a supraviețui, ci și pentru că îl ajută să coordoneze respirația și înghițirea.
Reflexul plantar
Ați observant cum se mișcă degetele de la piciorul unui copil? Mișcarea degetului mare înainte și înapoi următă de toate celălalte este un tip de răspuns din partea copilului care poartă numele Babinski. Acest reflex este observat la copii până pe la 2 ani, dar uneori, este întâlnit și în cazul adulților – ori pentru că reflexul nu a fost încă stins (integrat) ori poate fi vorba de anumite leziuni neuronale sau cu totul altceva – de aceea este indicat să vă consultați cu medicul dumneavoastră.
Reflexul Galant
Denumit după neurologul Galant care a adus în atenția publicului acest reflex, este acea întoarcere și deplasare a copilului în direcția corelată cu partea corpului în care simte atingerea. Este ca în jocul când te ating pe un umăr să îți atrag atenția, dar de fapt te-am păcălit – sunt în cealaltă direcție. Acum, lăsănd joaca la o parte (sau nu!) răspunsul Galant ajută la dezvoltarea amplitudinii de mișcare a șoldului bebelușului, astfel încât acesta să fie gata să se târască și apoi să meargă. Un simptom des întâlnit în cazul copiilor cu acest reflex neintegrat îl reprezintă scăpările frecvente de urină.
Reflexul pășitului și mersului
Dacă susținem greutatea copilului, în special a capului, nou-născuții pot merge, știu instinctiv să meargă. Observă-i cum pun un picior în fața celuilalt atunci când tălpile lor ating o suprafață plană. Felul în care va merge în astfel de clipe un nou-născut sprijinit va fi asemănător cu modul în care va păși copilul la aproximativ un an. De ce? – Pentru că memoria reziduală stochează informații inclusiv corelate cu acest reflex, ceea ce e fascinant și extrem de util! Cu alte cuvinte, noi nu învățăm mersul de la 0, ci doar ni-l amintim…
Sigur, există și alte reflexe primitive cum sunt reflexul tonic asimetric al gâtului (întâlnit ca ATNR), reflexul tonic labirintic (TLR sau RTL), reflexul Landau și altele.
La grupele NeuroConnect pentru părinți și copii mici de la STURZ, inistăm pe mai multe feluri de mișcări, masaje și exerciții de dezvoltare și integrare a reflexelor timpurii. Însă, activitățile noastre conțin integrarea reflexelor arhaice și în cazul copiilor mai mari în funcție de nevoia lor. De ce? – Pentru că sunt esențiale pentru echilibrul și bunăstarea copilului tău în viața de zi cu zi. Cum spuneam și la început, pregătim copilul pentru viață, nu doar pentru grădiniță sau școală. Un test pe care îl putem face toți cu copiii între 4-10 ani pentru a ne da seama mai clar care sunt nevoile psihomotrice ale copilului se numește Testul Schilder iar apoi, având mai multe informații putem lua decizii legate de creșterea, dezvoltarea și educarea copilului.
Cum integrăm reflexele timpurii?
După cum spuneam și mai sus, în cazul în care integrarea reflexelor timpurii nu este realizată complet, copilul se va lupta atât cu abilitățile motorii, cât și cu cele cognitive. Și există numeroase studii în acest sens, dar și diagnostice ulterioare cum este tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție cunoscută pe scurt ca ADHD.
Și este important să nu ne uităm doar la copii, pentru că reflexele primitive pot fi prezente sau chiar pot reapărea la adulți și de aici survin diagnostice precum demență.
În cazul copiilor, în toate grupele de la Centrul STURZ, lucrăm în integrarea reflexelor timpurii. De ce? Pentru că abia apoi copilul este pregătit cu adevărat de viață. De exemplu, are nevoie de percepția clară a lateralității pentru a reuși să scrie corect. Ideea e că totul este sub formă de joc – cățelul zburător, îngerașul, caracatița, cămila, etc.
Mai multe despre cum pregătim copilul pentru grădiniță, școală și viață AICI!
Astfel de jocuri puteți descoperi la cursurile noastre fizice, dar și online în lecția 3 din EDUCAȚIE PSIHOMOTRICĂ DE BAZĂ.
