De ce scriu copiii în oglindă? – Descoperă fascinantele motive!

Ce este scrierea în oglindă?

Scrierea în oglindă, cunoscută și sub denumirea de scriere inversă sau inversare a literelor, este atunci când copiii (uneori și adulții) scriu anumite litere sau cifre invers sau cu susul în jos. Scrisul în oglindă este un comportament comun de dezvoltare pe care mulți copii îl manifestă între 3 și 10 ani. Acest lucru este foarte frecvent chiar și la copiii care au abilități motorii fine excelente. Așadar, din capul locului este important de menționat că scrisul în oglindă NU ESTE un semn de dislexie, așa cum deseori se amintește.

Este rară scrierea în oglindă?

Deloc! Este foarte obișnuit pentru copiii mici să scrie în oglindă în timpul educației timpuri. Cu ghidajul potrivit, erorile de acest fel se corectează relativ ușor. Cu toate acestea, există și adulți care scriu în oglindă, iar unii chiar celebri cum este și Leonardo da Vinci. Alteori, acest tip de scriere este observat la adulții cu leziuni ale creierului, de obicei în emisfera stângă.

Exemple de scriere în oglindă

Una dintre cele mai frecvente inversări de litere la copii este „b” cu „d”. Confuzia „p” cu „q” este, de asemenea, obișnuită, precum și „m” cu „n” sau „m” cu „w” atunci când scrisul este cu susul în jos.

Alte exemple comune de scriere în oglindă includ inversarea numerelor și chiar inversarea propozițiilor întregi. Un alt exemplu comun este scrierea cuvintelor singulare invers. Acest lucru se poate întâmpla adesea atunci când copiii învață să-și scrie numele pentru prima data. În general, în țările ale căror limbi principale sunt scrise cu caractere latine – scrise de la stânga la dreapta – copiii de cele mai multe ori le îndreaptă spre dreapta. 

Acest lucru îi face să inverseze în principal caracterele orientate spre stânga: J, Z, 1, 2, 3, 7 și 9 vor fi considerabil mai inversate decât alte caractere. Cu toate acestea, atunci când constrângerile spațiale îi determină să scrie de la dreapta la stânga, copiii inversează în schimb literele orientate spre dreapta (cum sunt E, N și/sau C). 

De ce scrie copilul în oglindă?

Unii copii pot scrie în oglindă deoarece le este greu să-și amintească cum să formeze literele în primul rând. S-ar putea să aibă o idee generală despre forma literei, dar pur și simplu au uitat în ce direcție ar trebui să se îndrepte. În aceste cazuri, poate fi destul de simplu de remediat cu un pic de sprijin și îndrumări suplimentare.

Pe de altă parte, unii copii pot prezenta semne de inversare a literelor dacă au deficiențe de procesare vizuală. Asta înseamnă că se vor strădui mai mult să identifice cum și când imaginile sunt diferite și în ce direcție ar trebui să fie poziționate unele obiecte în spațiu. 

Dar motivele scrisului inversat pot fi cu totul altele. Oricare ar fi, în principiu, nu îți face griji! Pe măsură ce copiii devin cititori și scriitori mai experimentați, își vor dezvolta cunoștințele și vor începe să înțeleagă mai bine diferențele dintre litere. Despre cum crești un cititor poți descoperi mai multe AICI, iar dacă încă nu ești convins de beneficiile cititului, aruncă o privire AICI.

Pentru a identifica clar cauza și soluția, este important să înțelegem cum funcționează creierul unui copil și putem face asta observând-ul în tot felul de activități așa cum facem și în cadrul programului NEUROCONNECT BY STURZ. Apoi, cu o analiză profesionistă și cu sprijinul părințiilor avem “anamneza” copilului și concepem PROGRAMUl PERSONALIZAT pentru el în care antrenăm ambele emisfere ale creierului. În cazul scrisului inversat, poate fi nevoie să lucrăm pe motricitate fină, pe lateralitatea membrelor inferioare și superioare sau poate sunt optime înșiruirea obiectelor de la stânga la dreapta și/sau jocuri care stimulează orientarea în spațiu a întregului corp (nu doar a privirii) sau poate identificăm o nevoie de stimulare a inteligenței vizuale în general sau… altele!

Din experiența noastră, lucrul cu corpul stă la baza întregii învățări așa că recomandarea este includerea a cât mai multe exerciții și jocuri PSIHOMOTRICE în rutina copilului și INTEGRAREA REFLEXELOR TIMPURII (Mai multe despre Reflexele timpurii în articolul următor!).

Da, este nevoie ca întregul corp să fie antrenat și creierul să fie stimulat pentru ca mânuța să reușească scrie corect. De exemplu, există o serie de exerciții de bază și jocuri cu care antrenăm diferite zone din creier și ajutăm la stingerea reflexelor primitive cum ar fi “roaba” și “șarpele cobra” pentru căile nervoase ale măduvei spinale, rostogoliri și legănări în pătură pentru antrenarea zonei vestibulare, “îngerașul” și „omida” pentru bulbul rahidian, “marșul” și mersul pe vârfuri și călcâie pentru zonele de sub cortex, etc. Pentru mai multe jocuri puteți înscrie copilul la una dintre grupele noastre, puteți descoperi AICI mai multe resurse de folos sau dacă simțiți că aveți nevoie de un ghidaj mai aplicat, sunteți bine-venit la o sesiune de consiliere parentală. Totodată, puteți sprijini copilul să scrie corect și cu alte tipuri de mini-exerciții cum ar fi:

1. Punctează punctul de pornire

Pentru copiii care scriu propoziții întregi în sens invers, pur și simplu marcarea hârtiei cu un punct pentru a arăta punctul de plecare îi va ajuta să-și amintească de unde ar trebui să înceapă să scrie propozițiile și care este ordinea corectă de citire în limba și cultura noastră.

2. Evidențiaiți rândurile

Mișcarea fizică a trasării peste litere ajută la construirea memoriei musculare. Cu cât copiii urmăresc mai mult fiecare literă, cu atât este mai probabil ca ei să-și amintească cum să o scrie în viitor. Acest exercițiu seamănă cu acțiunea de învățare a multora dintre noi care aleg markere diferite cu care evidențiază fraze importante pentru a le reține mai ușor.

3. Lucrați la o singură literă pe rând

Dacă copilul confundă două litere, cel mai bine este să vă concentrați pe una câte una. În acest fel, nu punem presiune pe copil și nu cerem mai mult decât e necesar. Credem că învățarea în general trebuie să fie o plăcere și de aceea ne străduim zilnic și concepem jocuri educative dintre care împărtășim și pe pagina noastră de Facebook.

4. Scrie cu materiale distractive

Să te distrezi în timp ce exersezi poate schimba cu adevărat atitudinea unui copil. Încearcă să scrii cu pixuri cu gel, cu pensule și acrilice, cu cretă colorată, cu rujul lui mami sau cu orice altceva preferați.

5. Încearcă o abordare multisenzorială

Antrenați mai multe simțuri de-o dată. De exemplu, încurajați copiii să scrie litera sau cuvântul și să o spună cu voce tare în același timp. Folosiți culori diferite sau chiar note muzicale distincte pentru o reținere mai ușoară. Nu uitați, copiii sunt inteligenți în moduri diferite. Iar dacă sunteți pregătiți, puteți include aici și despărțirea în silabe asociată sau nu cu o mișcare a corpului.

Cercetări despre scrierea în oglindă

Scrisul în oglindă a intrat în literatura științifică cu un articol al neurologului german Alfred Buchwald în 1878 (în germană, scrierea în oglindă se numește Spiegelschrift), dar în următorii peste 100 de ani explicațiile au fost nu numai insuficiente, ci și catalogate ca fiind greșite. Unul dintre principalele motive pentru eșecul explicațiilor este că acestea implicau adesea un „vinovat” – scrisul cu mâna stângă. Multă vreme, acest discurs dominant a fost susținut de observarea copiilor stângaci care scriau caractere inverse, numele lor sau chiar cuvinte și propoziții întregi. Astfel, de-a lungul secolului al XX-lea, reviste științifice au publicat scrieri în oglindă produse aproape exclusiv de copii stângaci. 

În ceea ce privește percepția, Samuel Orton a sugerat prin 1925 că pentru fiecare cuvânt sau obiect pe care îl recunoaștem, o engramă este stocată în emisfera dominantă (stânga), iar imaginea ei în oglindă în emisfera non-dominantă (dreaptă). Iar formele în oglindă apar la copii ca urmare a dominanței emisferei incomplet stabilite.

Studiile ulterioare, cum ar fi ipoteza dezorientării spațiale, împărtășesc ideea de bază că scrierea în oglindă este un aspect al unei confuzii mai generale de percepție a spațiului. În acest caz, putem identifica persoane care pot citi fluen textul inversat, iar scrierea în oglindă poate să apară indiferent de mână dominantă.

Însă, cei mai mulți cercetători susțin că motricitatea întregului corp este esențială pentru învățare. Cu alte cuvinte, poate că este nevoie să aprofundăm reflexele timpurii (și să le stingem, integrăm!) sub formă de joacă psihomotrică și astfel vom scrie mai corect. Poate sună ciudat, însă atunci când reușim să ne coordonăm corpul într-o mișcare aparent banală de mână-picior opus, creierul nostru este mai apt să țină pixul în mână, să recunoască ordinea corectă a cuvintelor în propoziție, să aleagă literele și cifrele corecte și orientate în direcția potrivită. Astfel, acțiunile învățate sunt direct legate de schema corporală.

Așadar, prin corp ajungem să trezim creierul și este interesant de urmărit să vedem conexiunile neuronale noi care se formează în joacă! Creierul uman (și creierul tuturor primatelor de fapt) au ceea ce cercetătorii americani o numesc “the letterbox” (n.n. cutie poștală). Aceasta este o zonă a cortexului care, înainte de a învăța să citească, este responsabilă pentru recunoașterea facială și a obiectelor. Această zonă particulară are o funcție de simetrie care ne permite să recunoaștem o față ca fiind aceeași persoană, indiferent de ce parte ne uităm și în ciuda orientării.

O curiozitate interesantă este că prin intermediul RMN-urilor și al altor instrumente de scanare a creierului s-a constat că, odată ce începem să învățăm să citim de mici copii, această zonă “the letterbox” își asumă funcția de a se ocupa vizual de litere. Astfel, percepția simetriei și a orientării “mai dă rateuri” o perioadă până când spațiul din emisfera dreaptă devine disponibil și recunoașterea facială și a obiectelor se stabilizează la locul lor.

Pentru mai multe informații pe tema scrisului inversat puteți urmări și cercetările profesorului Stanislas Dehaene si a echipei sale.

(Surse foto: Wikipedia, quora.com)