Ce este memoria? – Amintește-mi să-mi aduc aminte

“Iartă-mă, am uitat! Am o memorie de pește! Știi cât ține memoria unui pește? – Trei secunde!” – acestea sunt cuvintele mele când ajung să mă supăr că uit. Există momente când rețin orice cu ușurință, chiar și cele mai neînsemnate detalii și există perioade când memoria mea chiar pare că este cât a unui pește!

Și până la urmă treaba asta cu memoria de 3 secunde la un pește am reținut-o când eram mică și nu am cercetat dacă este o informație adevărată sau nu, dar se pare că a venit timpul să aflu adevărul, acum, cât încă mă mai ține memoria! În plus, mi-am dorit să înțeleg mai bine ce și cum reține creierul nostru și întregul corp. Știm că memoria este capacitatea noastră de a stoca și de a prelua informații atunci când avem nevoie, că amintirile ne fac ceea ce suntem ca indivizi, dar nu ne gândim prea mult la modul în care funcționează memoria.

Ce se întâmplă mai exact în creier atunci când apar amintirile, ce le declanșează, cum se modifică amintirile în timp, cum putem să reținem mai ușor ceea ce dorim și alte întrebări de acest tip mi s-au declanșat în minte și iată articolul de astăzi:

 

Cert este că cercetătorii caută și ei răspunsuri la întrebări ca și ale mele, au pus bazele a multor teorii, dar încă există multiple necunoscute referitoare la cum funcționează memoria.

Imagine: Queensland Brain Institute

Majoritatea oamenilor de știință cred că există cel puțin patru tipuri generale de memorie:

• memorie de lucru (working memory)
• memorie senzorială
• memorie de scurtă durată
• memorie pe termen lung

Dar o parte dintre cercetători consideră că acestea nu sunt tipuri diferite de memorie, ci etape ale memoriei. Din această perspectivă, memoria începe în memoria senzorială, trece la memoria pe termen scurt și apoi poate trece la memoria pe termen lung. Iar după părerea altor oameni de știință, memoria merită împărțită în categorii specifice:

Memoria senzorială

Memoria senzorială este cea mai scurtă formă de memorie a noastră, ea deține informații senzoriale pentru perioade de 1 secundă sau mai puțin, iar procesarea amintirilor și a altor informații începe în acest tip de memorie. Astfel, fascinant este că atunci când accordăm atenție stimulilor senzoriali, atunci informația se poate muta în memoria pe termen scurt și apoi în memoria pe termen lung. Așadar, practic, cu cât suntem mai prezenți clipă de clipă, cu cât ne dăm voie să percepem mai mult din mediul înconjurător și din ce ne comunică corpul, cu atât mai multe amintiri vom avea și deci, o memorie mai puternică în general.

Memoria senzorială activează memoria de lungă durată de exemplu atunci când simțim miros de iarbă proaspăt tăiată și imediat îl asociem cu un moment plăcut din viață sau mirosul de pâine caldă care poate ne provoacă o senzație de foame și ne aduce aminte de grupul de copii cu care obișnuiam să ne jucăm la bunici sau poate ne amintim de o persoană dragă și o rutină a mamei atunci când simțim cum miroase laptele de corp Doina. 😊

Toate aceste exemple de amintiri sunt accesate de stimuli olfactivi, dar la fel se întâmplă în cazul tuturor simțurilor. Aceste amintiri apar pentru că au însemnat ceva pentru noi, altfel, informația senzorială pur și simplu ar dispărea. De exemplu, nu ne vom aminti toate sunetele pe care le-am auzit în ultima oră, decât dacă au o importanță aparte pentru noi. Totodată, memoria noastră senzorială este strâns legată și de tipurile de inteligență predominante pentru fiecare dintre noi. De exemplu, e persoană cu inteligență muzicală ridicată va reține mult mai mule amintiri corelate cu sunete și muzică comparativ cu o persoană fără ureche muzicală. Mai multe informații despre inteligențele multiple am scris AICI.

 

Memoria de scurtă durată

Memoria pe termen scurt se activează atunci când vrem să notăm contorul de la curent, gaz sau apă, de exemplu. Vedem cifrele, le reținem cât să le trecem pe un bilețel și apoi le uităm pentru că nu mai sunt relevante și pentru că putem oricând să le accesăm cu ușurință fără să ne străduim să le reținem. Prin faptul că avem internet, gadgeturi smart și tot felul de tehnologii și agende care fac treaba în locul memoriei noastre, ne-am cam lenevit, fie vorba între noi! Dar să trecem mai departe: Memoria de scurtă durată are o durată de jumătate de minut sau puțin mai mult. Practic, funcționează până ne-am folosit de informația de care am avut nevoie. Chiar dacă e scurtă, mică și foarte limitată, până și acest tip de memorie se poate îmbunătăți. Cu cât exersăm mai mult, cu atât vom putea să reținem nu doar un contor, ci toate în același timp, iar asta poate să ne fie foarte util.

 

Memoria de lucru

Memoria de lucru seamănă cu memoria pe termen scurt, dar este mai interesantă. Totuși, cercetările nu le deosebesc mereu. Oricum, de reținut este că memoria de lucru ne perminte să și facem conexiuni, să manipulăm informații, nu doar să reținem niște contoare pentru câteva secunde. De exemplu, prin acest tip de memorie reușim să ne organizăm sarcinile dintr-o zi de lucru – reținem că avem de făcut x, y, z și ne învârtim și alte rotițe din creier pentru a descoperi calea optimă pentru a duce la bun sfârșit tot ce este de făcut. La fel este și în cazul în care ne străduim să rezolvăm o problemă la matematică și avem nevoie să accesăm informații și formule de calcul pe care le-am învățat în trecut, atunci când gătim ceva și apelăm la o rețetă scrisă undeva în minte sau ținem o prezentare în fața unui grup și avem nevoie să ne amintim structura discursului.

Memoria pe termen lung

După asta tânjim și tot pe asta ne străduim alteori să o ștergem. În memoria pe termen lung sunt stocate toate amintirile noastre plăcute și neplăcute care ne apar în minte atunci când cineva ne propune să îi povestim ceva despre noi. Cum Ion Creangă are Amintiri din copilărie, tot așa putem și noi să scriem o carte bazându-ne pe memoria pe termen lung. Pentru că este poate cel mai interesant și mai util tip de memorie, s-au făcut mai multe cercetări. Astfel, și în acest caz memoria se împarte în subcategorii.

 

                            Memoria explicită pe termen lung

Ea, la rândul ei, poate fi împărțită în memorie episodică și memorie semantică. Grație memoriei episodice cunoaștem evenimentele episodice din viața noastră – reținem astfel că Xulescu este căsătorit și Zetulescu a decedat și dacă am luat sau nu parte la aceste evenimente. Iar prin memoria semantică ne cunoaștem numele, știm că pământul este rotund, că fulgerele sunt însoțite de tunete, că floarea soarelui urmează mișcarea soarelui pe cer, că dacă introducem degetele în priză putem să ne curentăm și că peștele are o memorie de 3 secunde (informație care, apropo, am aflat – este un mit)!

Memoria explicită o folosim practic zi de zi atunci când putem să ne amintim și să explicăm verbal și conștient o informație. De aceea, uneori este numită și memoria declarativă.

 

                            Memoria implicită pe termen lung

Acest tip de memorie ne influențează alegerile și întregul comportament fără să ne dăm seama. Când vorbim despre memoria implicită avem de-a face cu memoria procedurală și memoria de pregătire (în engleză – priming). Pe memoria procedurală ne bazăm atunci când mergem pe un drum corect, dar mintea noastră zboară în tot felul de direcții sau atunci când schimbăm vitezele mașinii cu ușurință, dar noi povestim cu pasagerii despre cum am știut franceză în copilărie, iar acum ne amintim să spunem doar “Oui”.

Iar memoria de pregătire se activează atunci când ne influențează comportamentul. De exemplu, mai ales acum, în vremuri de pandemie, ne-am obișnuit ca înainte de a mânca să ne spălăm pe mâini. Știm să facem acest lucru, cunoaștem beneficiile și o facem ca răspuns la anumite experiențe din trecut. Un alt exemplu este atunci când ne trezim de dimineață și ne simțim de parcă am dansat toată noaptea, cumva, totuși, știm să ajungem la bucătărie și să ne facem o cafea, știm să o bem și sperăm că își va face treaba și v-a fi singura cafea din zi!

Mai simplu spus, informațiile pe care nu ne străduim prea mult să ni le aducem aminte sunt stocate în memoria implicită – de aceea, uneori este numită memorie inconștientă sau automată.

Un experiment fascinant unde se observă modificarea comportamentului în funcție de condiționarea la stimulii memorați l-a făcut Pavlov cu câinii săi.

Pentru a înțelege și a reține și mai ușor diferențele dintre memoria implicită și explicită, poate fi util să le comparăm:

Memoria explicită Codificat în memorie și preluat ulterior Adesea format în mod deliberat prin repetiție Deseori codificat inconștient și legat de emoții Poate fi atras în conștientizare prin asociații	EXEMPLE: Amintirea ultimei excursii Amintirea evenimentelor de la Revoluție Amintirea programării la dentist de săptămâna viitoare Amintirea numelui animalului tău de companie Amintirea ticurilor verbale ale învățătoarei Asocierea sunetului cu o literă Înțelegerea diferențelor dintre un două animale distincte
Memoria implicită Devine automată în timp prin repetiție Începe cu învățarea abilităților și stăpânirea unei sarcini Depinde adesea de context și indicii	EXEMPLE: Reamintirea cuvintelor unui cântec Mersul pe bicicleta Efectuarea unor sarcini simple de gătit Conducerea unei mașini Perierea dinților Scrisul pe tastatură

Ce capacitate are memoria sau câte putem avea în cap, de fapt?

Memoria senzorială, de lucru și cea de scurtă durată au capacități mici în general. În cazul memoriei pe termen scurt de exemplu, studiile au arătat că putem ține minte în medie 7 chestiuni. Dar, cum am mai spus și mai sus, prin practică, putem mări această capacitate.

Iar în cazul memoriei de lungă durată nu s-a descoperit să aibă limite. Cert este că amintirile nu sunt ca și fișierele unui calculator care ocupă un spațiu limitat, dar interesant este că pot apărea “viruși” în sistem care afectează calitatea amintirilor, le modifică și chiar pot dispărea.

Există inclusiv studii care au demonstrat că putem să credem că ne amintim și să fim siguri că s-a întâmplat ceva ce în realitate nu s-a întâmplat. Într-un experiment relativ recent, cercetătorii au reușit în doar câteva ore să convingă oameni nevinovați că au comis infracțiuni grave, cum ar fi atacul cu o armă, în anii adolescenței.

 

Cum se formează și unde sunt stocate amintirile în creier?

Ei bine, aici este mai complicat pentru că amintirile sunt stocate în mai multe zone ale creierului, interconectate. Și nu este vorba doar despre creier, de aceea auzim termeni precum “memoria celulară” – practic, amintirile sunt peste tot în noi. Ceea ce se știe despre amintirile din creier este că amintirile explicite sunt stocate în trei zone importante din creier – hipocampul, neocortexul și amigdala, iar amintirile implicite se bazează pe ganglionii bazali și pe cerebel. În cazul memoriei de lucru, ne putem duce atenția în principal în cortexul prefrontal, iar memoria senzorială este în tot corpul și accesează toate simțurile – iar o bună metodă de a o experimenta sunt constelațiile familiale.

În fine, poate par termeni dificil de reținut, dar într-un final sunt interesanți și ne ajută să înțelegem mai bine cum ne funcționează creierul și memoria. De exemplu, știm că reținem mai ușor informațiile cu un puternic impact emoțional (de exemplu: primul sărut, decesul unei persoane dragi) datorită amigdalei despre care studiile ne-au arătat că este activată de emoții. Oricum, despre toate aceste componente din creier puteți afla mai multe în timp ce preparați următorul prânz. Dați play la podcastul lui Paul Olteanu și lăsați memoria de lucru să se ocupe de gătit.

Iar dacă ne-am plictisit de termenul memorie, putem să spunem reactivarea unui grup specific de neuroni, format din modificări persistente ale puterii conexiunilor dintre ei. Cum este posibilă reactivarea unui grup specific de neuroni față de orice altă combinație? – plasticitatea sinaptică. Acest termen se referă la legăturile ce au loc între neuroni numite mai simplu – sinapse sau cum ne place să le povesim copiilor la clasă “autostrăzile din creierul nostru”. Fascinant este că aceste autostrăzi devin mai late, din beton mai bun și cu lumini mai colorate cu cât transportăm mai des mașini pline de informații pe ele. Iar uneori, o mașină se plictisește să meargă pe același drum și descoperă alte rute și astfel formăm neuroni și sinapse noi. Dar mai multe despre autostrăzile din creier îi puteți întreba pe copiii care participă la programul NeuroConnect.

 

Cum ne îmbunătățim memoria?

În principiu, oricum ne pică bine! Cu cât ne străduim să reținem mai multe informații, cu atât capacitatea memoriei noastre se mărește. Putem să luăm parte la activități special concepute pentru dezvoltarea creierului, puzzle-uri și la cât mai multe jocuri care implică tot corpul, doarece prin informația primită prin corp, se dezvoltă nu doar memoria, ci întregul creier. Astfel de activități sunt în toate programele noastre pentru copii, dar le puteți experimenta și acasă, individual și/sau alături de copii. Puteți inventa jocuri de asociere, să țineți un jurnal, să faceți mișcare, să citiți o carte bună, să practicați meditația mindfulness și exercițiile de tip brain fitness sau chiar și doar să vorbiți despre ceva cu plăcere.

Așadar, memoria, indiferent la ce parte din ea ne referim, este un sistem complex, un proces în continuă modificare. Și chiar dacă nu ținem minte cum se numește, important de reținut este că o putem dezvolta cu ajutorul a mai multor strategii. Iar în loc de pastile și diferite suplimentele de la farmacie, vă propunem să aveți încredere în voi și să apelați direct la toate resursele ce vă folosesc și există în fiecare.

În cazul în care observați degradarea vizibilă a memoriei, poate fi vorba despre stres ridicat sau cu totul altceva (de exemplu: traume, afecțiuni medicale, oboseală cronică, lipsa de somn, vârsta înaintată, genetica, consumul excesiv de substanțe și alimente toxice pentru corp, până și zahărul poate afecta memoria!), iar în acest caz vă invităm să stați de vorbă cu un specialist.