Ce Este Pedagogia Sistemică?

Educația a fost, este și va fi cea mai importantă resursă a dinamicii evoluției omenirii. Așa că ne trezim că ne întrebăm oare ce putem face astăzi diferit în educație, atât în calitate de părinți, cât și în calitate de educatori? O întrebare molipsitoare de fapt pentru toți cei interesați de învățământ, copii, tineri, evoluție, dinamici sociale, viitor, bunăstarea comunității, a țării…

Și în aceste căutări apare cel puțin un răspuns sine qua non: PEDAGOGIA SISTEMICĂ!

De ce pedagogia sistemică? Pentru că în lipsa ei, identificăm mereu elemente cheie lipsă în procesul educațional și o inconsecvență, o întrerupere, blocaje, goluri în informații și procese. Însă atunci când aplicăm principiile pedagogiei sistemice, când privim cu lentile sistemice, totul devine clar, relaxat, iar educația devine un proces natural și de mare impact.

Activarea gândirii holistice în interiorul și în afara clasei

Pedagogia sistemică se bazează pe organizarea, vizualizarea și înțelegerea unui întreg. Astfel, acest tip de pedagogie include părinții în educația copiilor lor prin crearea unei legături între familie și școală. Astfel, atât acasă, cât și la școală, părinții și profesorii fac loc unei predări diferite, complexe, cu mult sprijin și iubire în care sunt acceptate și punctele slabe și abilitățile încă nedezvoltate corespunzător și greșeala ca parte din procesul de învățare.

Însă pedagogia sistemică nu este o carte cu îndrumări, ci se transformă mai mult într-un mod de viață. Atunci când acceptăm lucrurile așa cum sunt — nu cum ne dorim să fie! —, le recunoaștem, mulțumim pentru ceea ce avem și căutăm modalități sănătoase și realiste de a îmbunătăți o situație, soluțiile aproape că vin de la sine. Practic, un facilitator de Pedagogie Sistemică vă poate ajuta cu adevărat să vă atingeți obiectivele în școală prin metode diferite, simple, dar nu simpliste.

În principiu, pedagogia sistemică este un mix de principii din pedagogia clasică adaptate la realitățiile actuale cu ajutorul tehnicilor din psihologie, psihoterapie și constelații familiale. Mai simplu spus, reprezintă tot ce este pedagogia clasică, dar realizată cu mai mare grijă, mai conștient și mai profund ținând cont de toate aspectele din viața unui om care influențează direct sau indirect creșa, grădiniță, școală, firma sau orice alt mediu de învățare și de lucru. Cu alte cuvinte, omul nu este singur pe lume, ci aparține unui sistem, format din mai multe microsisteme care aparțin de alte sisteme mai mari, care interferează cu alte sisteme și mai mari și așa mai departe.

Exemplu: X-ulescu, s-a născut în Timișoara, studiază la școala Y în clasa A și face fotbal de performanță la clubul sportiv Z.

În acest caz, un pedagog sistemic v-a lua imediat în calcul că X-ulescu aparține sistemului său familial pentru că s-a născut, familie care aparține de familia extinsă, care aparține de cel puțin o comunitate. Dar X-ulescu aparține și de sistemul format de clasa sa, care aparține de sistemul școlii Y, care aparține de Ministerul Educației. În funcție de locul unde s-a născut și trăiește, aparține de sistemul Timișoara, care aparține de sistemul mai mare județul Timiș, care aparține de România, care aparține de Europa, care aparține de glob.

Pentru că face fotbal, aparține de sistemul echipei de fotbal, care aparține de sistemul clubului sportiv, unde vin mai mulți copii cu sistemele lor, care merg împreună la meciuri și interacționează cu sistemele altor copii… și uite așa, deja am amintit o mulțime de sisteme.

Punctul important de reținut aici este că toate sistemele interferează și se impactează reciproc. Fiecare sistem are un impact asupra individului și, în același timp, individul are un impact asupra sistemului.

Și apoi are loc un “AHA!”, nevoia reală din spatele comportamentului este văzută, conflictele se soluționează și sistemul se relaxează. Apoi procesul educațional continuă optim.

Ați prins ideea? Tu, cititorule, din ce sisteme faci parte? Le poți vedea? Le poți simți? Le poți evalua? Îți dai seama de cum te impactează și ce impact ai tu asupra lor?

Tu cum înveți, cum predai și cum trăiești educația?

Pedagogia sistemică oferă instrumente fundamentale de dezvoltare personală și profesională pentru a răspunde provocărilor educației actuale, concentrându-se pe activitatea didactică în relație, în sentimentul de apartenență, incluziune și comunitate și, în final, contribuind la construirea și consolidarea unor noi medii educaționale.

Principiul Ordinii, al Echilibrului, al Apartenenței sunt stâlpii pe care pedagogia sistemică este construită. În urma studiului lor, fiecare individ dintr-un sistem educațional își găsește locul său de drept, rolul sau rolurile pe care le are și cele pe care nu le are și atunci chiar e mai multă armonie! Sună greu, banal, ezoteric? Oricum îți pare la prima vedere, este în regulă! Judecățile au rolul lor și uneori este chiar benefic să le avem. Însă, te invit, tot prin pedagogia sistemică, să afli la ce ți-au servit judecățile până acum și dacă mai ai sau nevoie de ele! Te invit, să descoperi tot lumea ta, dar văzută mai amplu, mai profund, mai clar.

Pentru cine este utilă pedagogia sistemică?

Pentru educatori, învățători, profesori, formatori, părinți, consilieri, directori ai unităților de învățământ, terapeuți, psihologi, manageri și persoane care lucrează cu grupuri, precum și pentru oricine este interesat să cunoască mai multe despre sine și despre oamenii cu care interacționează în activitatea de zi cu zi.

Teoria din spatele pedagogiei sistemice

În primul rând, trebuie să știm că există mult mai mult decât ceea ce putem vedea la prima vedere. Fără antrenament, cu o privire superficială, putem percepe doar vârful aisbergului. Restul este la nivel subconștient.

Însă, dacă ignorăm subconștientul și problemele importante, le permitem să ne controleze. Tindem să credem că ignorarea unei probleme o va face să dispară, dar ajungem să ne confruntăm cu fix opusul: problema devine mai mare și poate să iasă incontrolabil la iveală când ne e lumea mai dragă. (Șțiți despre ce vorbesc, nu-i așa? Cu toții cădem în această capcană mai repede sau mai târziu. )

De ce este nevoie de pedagogia sistemică?

Pe lângă toate cele de mai sus, este evident că educația, în special educația școlară, se confruntă cu multiple provocări care decurg din noile cerințe ale contemporaneității.

Persistența fragmentării activității didactice, limitată în spațiu și timp, controlul public din ce în ce mai mare, presiunile asupra muncii, orientarea către examene, teste, abilități cognitive și performanță în general, precum și modurile rigide de organizare a metodelor de predare și structurare a meteriei sunt tot mai puțin utile pentru reala nevoie a elevilor și a dascălilor. Iar pandemia a scos la iveală și mai multe toate aceste neajunsuri precum și incapacitatea sistemului de a fi adaptat la realitățile cotidiene.

Și sigur că suntem supărați pe sistemul de învățământ din România, dar să nu uităm explicația de mai sus a moduluilui în care sistemele interferează între ele! Concluzia este că într-o anumită proporție toți sunt răspunzători pentru situația actuală și de aceea, toți suntem responsabili să facem ceva în plus, mai mult sau diferit pentru copiii noștri, pentru elevii noștri de la clasă, pentru generațiile viitoare și astfel, pentru educație, societate și țară în general.

Astfel, profesorul și școala au responsabilitatea să fie atenți și să cunoască detaliile fiecărei familii pentru a cunoaște sistemul particular al fiecărui copil și valorile și comportamentele puse în joc. Cu aceste informații, școala este mai pregătită să însoțească educația copilului, iar comportamentele și abilitățile copilului sunt mai ușor de înțeles. La fel este și în cazul creșelor, a grădinițelor, a cluburilor sportive pentru copii, a centrelor complementare de educație, etc.

În acest fel, structura educațională și familia lucrează împreună pentru a dezvolta potențialul copilului.

• Reducerea conflictelor la nivel de grup sau de organizație;
• Creșterea atitudinii pozitive față de învățare și dezvoltare personală;
• Creșterea sentimentului de apartenență la grup sau organizație (școală, instituție, comunitate, companie);
• Un nivel mai mare de integrare între viața personală și cea profesională;
• Utilizarea informațiilor fenomenologice ale sistemului ca resurse pentru integrare și vindecare;
• Creșterea conștientizării și receptivității față de problematici sistemice apărute la nivel individual sau de grup;
• Identificarea și evaluarea blocajelor în dezvoltare și învățare;
• Crearea propriilor strategii și instrumente de învățare, folosind teoria dinamicilor sistemice.

Copiii – ființe extraordinare

Există ceva mai rău decât problemele noastre de adulți reprimate și băgate sub preș! Copiii noștri sunt foarte perceptivi și, de asemenea, preiau energia problemelor nerezolvate pe care nu le-am recunoscut și nici nu le-am rezolvat din iubirea lor sinceră, din loialitate, din instinct și din naivitatea că ne pot salva. De aceea, uneori acţionează în moduri care pare că nu au niciun sens la prima vedere. Însă, mereu există o explicație sistemică a motivului pentru care au loc comportamentele necooperante, bullying-ul, anxietatea și depresia, rezultatele insuficiente la clasă și orice acțiune sau rezultat inconfortabil în special pentru adult.

Totodată, copiii preiau comportamentul părinților lor, așa cum părinții lor au preluat modelele bunicilor și așa mai departe. Prin urmare, profesorii formați în pedagogie sistemică, prin munca lor, vor fi interesați și de generațiile care au precedat copilul pentru că pedagogia sistemică se concentrează încă de la început pe familie, comunitate și cultura din care face parte. Cu ajutorul acestor informații sunt mai ușor de înțeles comportamentele și abilitățile pe care le are copilul.

De ce este pedagogia sistemică și pentru părinți și pentru cadrul educațional?

Părinții au responsabilitatea de a-și educa copiii cu valori, tradiții și principii, iar profesorii transmit cunoștințele, ținând cont de realitățile și abilitățile lor. Iar un pedagog sistemic face loc unei relații între elementele care înconjoară copilul și mediul său familial.

Atunci când există un conflict între părinți și școală de exemplu, ei se simt nevoiți să aleagă o parte și să trădeze practic o parte din sistemul lor. Nu le place asta, se supără și acționează “ciudat”. De obicei, copiii alege tabăra părinților și vor bloca sau ignora ceea ce profesorul încearcă să transmită. Copiii nu vor să fie în mijlocul acelui conflict, dar pur și simplu între sistemele lui nu există armonie.

O altă greșeală tipică neintenționată pe care o facem ca părinți este că, în timp ce ne luptăm pentru copiii noștri, uităm să le acordăm copiilor atenția de care au cu adevărat nevoie. Uităm să ne uităm și să ne îngrijim copiii pentru că „luptăm pentru ei”.

Odată ce toți devenim conștienți de problemă, o putem privi diferit. În multe cazuri, o rezoluție va avea loc automat imediat după ce problema a fost văzută și numită. Iar abia acum toți putem privi nevoile reale ale copilului și putem acorda atenția de care are el nevoie.

La fel ca și în cazul disputelor între părinți și școală din exemplul de mai sus, este și situația conflictelor între părinți. O familie fericită este principala sursă de bucurie pentru un copil, iar în caz contrar, copiii se simt vinovați de nemulțumirile părinților și vor fi dispuși să facă orice pentru a rezolva probelemele familiei. Iar asta poate fi traumatizant pentru un copil pentru că este tras în tot felul de dinamici și roluri care nu ar trebui să fie treaba lui de copil. Iar fără un simț sistemic ascuțit, vom observa doar un comportament necooperant, crize de furie, dorință de retragere, timiditate excesivă sau orice altceva neplăcut de care este capabil să exprime copilul atunci.

Iar în acest caz, un profesor neinstruit sistemic poate deveni ușor frustrat că nu poate atrage atenția copilului, că nu reușește să-l disciplineze și într-un final compromis cu o idee de genul “El/ea este un copil problemă la care nimic nu funcționează!” În realitate, frustrarea dascălului este direct proporțională cu frustrarea copilului și cu situația lui familială și devine ca un cerc vicios.

Deci, ce putem face?

Atunci când devenim conștienți de problema reală, fie noi profesorii, facilitatorii educaționali, consilierii, părinții, etc. putem gestiona situația într-un mod diferit. Chiar dacă și până acum ne-am dorit binele copilului, acum avem și instrumentele cu care să eliberăm copilul de problemele care nu îi aparțin. Ca învățători, educatori, etc., înțelegem că acei părinți sunt cei mai buni părinți pe care copilul îi poate avea și le dăm un spațiu în sufletul nostru, fără prejudecăți. Ca părinți, avem încredere că omul de la clasă are capacitatea de a completa în mod optim toți cei 7 ani de acasă cum poate el mai bine. Abia atunci copilul poate fi cu adevărat copil, se poate relaxa, se poate juca și poate învăța și dezvolta orice cu ușurință.

Nu este surprinzător faptul că pedagogia sistemică este ramura pedagogiei din ce în ce mai utilizată datorită posibilităților sale enorme și benefiicilor, de multe ori, imediate! Deși la nivel național este o abordare relativ nouă, la nivel global, este folosită deja cu mare succes în tări precum Finlanda, Letonia, Danemarca, Olanda, Spania, Germania, Brazilia, Columbia și Mexic.

O variantă prin care putem contribui la bunăstarea copilului, la educația din România și de pe întregul glob, este să participăm la cursul de Formare în pedagogia sistemică, care nu doar că pregătește educatorii, profesorii și părinții pentru procesul educațional, dar pregătește omul pentru provocările de zi cu zi. Pornind de la puternice conștientizări personale și lucrul cu sine, ajungem să vedem cu lentilele sistemice tot ce ne înconjoară și ajungem mai înțelegători, mai prezenți, mai productivi și mai puțin stresați în toate contextele vieții.

De asemenea, mai putem studia aprofundat subiectul pedagogiei sistemice. Câteva resurse puteți descoperi AICI, AICI, AICI și AICI.

Cum a pornit totul?

Prin 1980, pedagogul german Bert Hellinger a dezvoltat metoda terapeutică a constelațiilor familiale care, printre altele, are în vedere principiile sistemelor și interacțiunea dintre ele.

Potrivit lui Hellinger în cadrul pedagogiei sistemice există trei caracteristici ale vieții care trebuie luate în considerare:

• Toți oamenii au dreptul de a a aparține sistemului din care fac parte, fără a exlude sau a fi exluși. În cazul unei respingeri din sistem, toți membrii sistemului sunt afectați.

• Echilibrul va fi întotdeauna diferit și necesar în toate sistemele. Părinții au datoria doar să ofere și copiii doar să primească. Între persoane de pe același nivel în schimb, cum ar fi adulții între ei, este obligatoriu să existe un schimb echilibrat între a da și a primi pentru a fi armonie.
•  Există o ordine în fiecare sistem în parte, care doar dacă este cunoscută și respectată de toți mebrii grupului (sistemului) poate fi armonie.

Alți cercetători atrag atenția că pedagogia sistemică este rezultatul evoluției naturale a mai multor științe fundamentale sintetizate în filosofia sistemică încă din 1948. Astfel, necesitatea abordării cunoașterii în general, și a procesului de educație în special dintr-o perspectivă holistică a fost stabilită încă din zorii civilizației, dar nivelul cunoștințelor științifice din antichitate nu a permis o generalizare pertinentă. Științele fizice contemporane, alături de celelalte științe ale naturii, evidențiază faptul că realitatea cunoscută are o trăsătură operațională și funcțională ierarhică, respectând principii și legi comune, cu particularități pentru fiecare treaptă ierarhică.

Poți contribui și tu la dezvoltarea educației românești! Te invităm cu drag și curiozitatea de a te cunoaște și a lucra împreună!