Mentalitate deschisă și închisă – Tu de care ești mai influențat?

“-Mă, buni, ar trebui să fii mai open minded!”

“-Mă, copile, lasă-mă cu americănismele astea. Ar trebui să faci fix cum spun eu dacă vrei să-ți fie bine!”

În acest articol facem clar atât pe înțelesul copilului, cât și al bunicii, ce este mentalitatea deschisă, flexibilă, de creștere și dezvoltare vs. gândirea fixă, închisă, precum și care sunt avantajele și dezavantajele fiecăreia.

În România și nu numai, în cazul persoanelor mai în vârstă este des întâlnită mentalitatea fixă. Acest lucru provine din faptul că până acum puțin timp, românii trăiau în comunism, ceea ce aduce multe limite și frici. Unde este frică, este mai des întâlnită mentalitatea fixă, pentru că vine ca un mecanism de apărare.

Modul în care trăiesc tinerii de astăzi, oportunitățile, ofertele și tot ce îi înconjoară sunt complet diferite față de ce a fost în trecut. Această schimbare bruscă și mare este de multe ori de neînțeles pentru bunicii noștri. Libertatea de gândire, Growth Mindset-ul este pentru ei un fel de “Copile, tu habar nu ai de greutățile vieții. De aia crezi și gândești așa!” iar la această atitudine copiii și tinerii răspund des cu ceva de genul “Ești depășit. Nu mai e ca pe vremea ta. Acum poți asta, asta și asta!” Și uite așa observăm clar conflictul dintre generații. De fapt, nici nepotul, nici bunica nu sunt de condamnat, nu este unul bun și unul rău, au doar perspective diferite, gândire de tip diferit, influențată în mare parte de experiențele trăite până în prezent. Am dat exemplul cu bunica și nepotul pentru a putea asocia informația cu o situație cu siguranță cunoscută. Însă, nu contează mediul din care provine, experiențele pe care le-a avut, nu există o regulă, putem întâlni atât growth cât și fixed mindsets la orice om de orice vârstă, iar aceste mentalități înseamnă mult mai mult decât cuprinde exemplul.

Astfel, o mentalitate fixă ​​înseamnă și să crezi că inteligența, talentul și alte calități sunt înnăscute și neschimbabile. Dacă nu ești bun la ceva, de obicei crezi că nu vei fi niciodată bun la asta. În schimb, o mentalitate de creștere înseamnă să crezi că inteligența și talentul pot fi dezvoltate cu practică și efort. Așadar, nu este surprinzător că mentalitatea joacă un rol major în motivația pe care o avem, realizările, precum și toată viața. Deși mulți oameni sunt familiarizați cu aceste definiții, uneori nu sunt siguri cum să pună aceste concepte în practica de zi cu zi.

Așadar, hai să vedem mai clar care-i una și care-i alta! Care ne ajută mai mult, în ce situații și care tip de mentalitate e dominant pentru noi. Pentru că este firesc să le avem pe ambele care uneori ne spun “Haide, reușesc! Pot să o fac!”, iar altă dată să gândim “Nu este suficient de bine! Nu pot face niciodată asta.” Ce-a de-a doua variantă, adică un exemplu de gândire fixă, poate să aibă ca sursă teama de eșec, frica de a fi criticat, posibilitatea de a nu fi perfect, așa cum poate ni se cere. Despre toate acestea am scris mai multe AICI.

Mentalitatea flexibilă, de creștere (growth mindset) vs. Gândirea fixă (fixed mindset)

“Scoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.” – Cunoscuta zicală vine tocmai să îmblănzească gândirea fixă, este o invitație la flexibilitate și adaptare în fața oricăror situații vin în imprevizibila noastră viață. Practic, singura constantă din viață este însăși schimbarea. Iar în acest caz, mentalitatea fixă ne aduce doar insatisfacții, frustrări și limite. Ea presupune opunerea rezistenței, pe când mentalitatea flexibilă este deschisă la provocări.

Important de știut este că putem contracara gândirea fixă și nici nu presupune un efort colosal. Neuroștiința ne arată că avem capacitatea de schimbare și dezvoltare continuă a creierului indiferent de vârstă. Creierul este similar cu plasticul prin faptul că poate fi remodelat în timp, pe măsură ce formăm noi căi neuronale. Acest aspect a determinat termenul “neuroplasticitate” și fascinantele studii ulterioare.

Un prim pas prin care ne putem remodela cereierul este să accordăm mai multă atenție felului în care vorbim cu noi și cei din jur.

Cum folosim limbajul pentru mentalitatea de creștere?

Chiar dacă observăm că nu putem face asta, este important să constientizăm că este doar o fază, în așa fel încât să lăsăm posibilitatea evoluției în viitor. Așadar, în loc de “Nu pot să fac asta!”, spunem cu toată încrederea “Nu sunt pregătit să fac asta ACUM, nu ÎNCĂ. Dar SIGUR POT să o fac când voi fi pregătit!”

Totodată, avem grijă cum vorbim să nu trezim etichete. Atât etichetele negative cât și cele pozitive sunt dăunătoare. De exemplu, dacă mi se spune că sunt deștept sau cuminte pentru că am realizat ceva, automat mintea activează și opusul – Dacă nu fac în viitor același lucru cel puțin la fel de bine înseamnă că sunt prost, obraznic.

De aceea este extrem de important mai ales în munca cu copiii, atunci când oferim feedback să evităm etichetele, atributele și să evidențiem comportamentul cum ar fi:

“Ai oferit 4 răspunsuri corecte!” vs. “Ești deștept.”

“Ai folosit 5 culori diferite!” vs. “Ești talentat la desen.”/„Desenul acesta este frumos.”

Cum stimulăm gândirea de creștere?

În primul rând putem să ne luăm câteva clipe de liniște în care să reevaluăm situația, să revizuim greșelile pentru a nu le repeta, să facem bilanțul întâmplărilor pentru a constata ce se mai poate face și ce nu. Dacă nu vezi “lumina de la capătul tunelului”, nu uita că suntem aici pentru tine. 😊

Așadar, pentru a reuși în viață, pentru a atinge succesul, pentru a fi cu adevărat fericit, este o condiție sine qua non să construim o mentalitate de creștere cât mai solidă. Cum facem asta?

• Prin a ne da voie să greșim – “O, nu! Am greșit!” vs. “Am greșit. Este în regulă. Acum învăț!” Dacă copilul nu este încă pregătit să o spună, fă-o tu adultul pentru el: “Este în regulă, nu-ți face griji. Ești în perioada de învățare. Ai făcut cât de bine ai știut acum și mă bucur pentru asta!”
• Prin a fi perseverenți – Nu ne ferim de probleme, avem curajul să ne asumăm riscuri și să insităm până la atingerea obiectivului. “Am eșuat. Sunt frustrat. Renunț!” vs. “Am eșuat. Sunt frustat. Data viitoare încerc din nou, dar voi folosi și lecțile pe care le-am învățat azi. Voi continua până reușesc! Ce aventură!”
• Prin a nu ne mai compara cu ceilalți – Este o linie foarte subțire aici. Este posibil ca prin comparație să dezvoltăm o competiție fear play și să ne ambiționeze să fim mai buni. Pe cealtă parte, o comparație nepotrivită poate să ne adâncească sentimentul de nepuțință, inferioritate. Dar pentru a menține o gândire flexibilă putem să gândim așa: “Da, el este mai bun decât mine la asta. Oare ce pot învăța de la această persoană? Oare ce a făcut acea persoană să ajungă până aici? Oare eu ce ar trebui să fac pentru a reuși asta? Sunt dispus să o fac?”
• Prin a asculta și alte puncte de vedere – Este important să ascultăm și alte perspective, să acceptăm și alte idei și soluții. Iar asta nu înseamnă deloc infrioritate, ci doar flexibilitate, iar din asta avem doar de câștigat.
• Prin explorarea opțiunilor – Este important să învățăm, să adaptăm și să schimbăm în timp util, pentru că timpul nu așteaptă pe nimeni. O opțiune nouă poate să ne ajute mai mult decât una veche pe care o cunoștem deja.
• Prin ieșirea din zona de confort – “Da, mă pricep foarte bine la meseria mea. Sunt aici de 30 de ani și e bine. De ce să schimb ceva?!”- Acesta este un exemplu de gândire fixă. La polul opus, o mentalitate flexibilă ar spune “Hei, ce bine că am atâtea opțiuni de locuri de muncă diferite! Indiferent ce aleg, imi voi dezvolta cunoștințele și voi învăța să rezolv noi probleme. Grozav!”
• Prin îndepărtarea de plan când situația o cere – Este foarte bine să avem un plan bine gândit, cu obiective clare, însă când situația impune schimbare, este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne adapta pe moment și poate să reluăm planul mai târziu sau deloc. Să ne gândim la toți oamenii de succes. Cu siguranță au avut planuri multe și stufoase, dar dacă nu s-ar fi putut adapta la imprevizibil, probabil că nu ar fi reușit.
• Prin recompensarea procesului – Deși societatea îi recompensează adesea pe cei care obțin rezultate excelente, acest lucru poate funcționa împotriva unei mentalități de creștere. În schimb, recompensați procesul și efortul depus.

În activitatea noastră cu copiii, ne concentrăm mult pe dezvoltarea mentalității de creștere. În urma experienței am învățat cum să acționăm pentru a insufla tot mai mult gândirea pozitivă și flexibilă în diverse situații. Sperăm că exemplele noastre să vă inspire și să le aplicați mai departe în clasele dumneavoastră. 😊

Situația 1 – Perfecționismul

Mai mulți copii, foarte inteligenți, tind să fie perfecționiști și adoptă o gândire fixă de tipul “Fie sunt bun la asta, fie nu fac asta deloc.” Gândirea flexibilă în această situație vine și spune “Îți poți îmbunătăți și această abilitate cu efort și practică. Am încredere în tine că vei reuși și sunt aici să te ajut dacă ai nevoie. Până atunci, eu văd efortul și creșterea ta. De când ai încercat prima dată, am observat că acum faci asta mai bine, reușești să faci asta acum, ai îmbunătățit acest aspect, acum știi asta,…”

Situația 2 – Feedback-ul

În altă situație, feedback-ul este perceput ca și o critică. O gândire fixă spune “Nu îmi pasă de părerea nimănui. Eu am plecat de aici. Ei doar mă critică!”, iar o mentalitate deschisă ar spune “Mă bucur când ceilalți își exprimă opinia despre ce am făcut. Mă ajută să văd și un alt punct de vedere, să învăț și să cresc.”

În cadrul feedback-ului, este important să menținem o conversație bidirecțională în sala de curs, pentru a elimina sentimentul de critică. În plus, este important să fim noi, facilitatorii educaționali, un exemplu. Așadar, cerem și noi feedback “Ce v-a plăcut la cursul de astăzi cel mai mult?”, “Cum vi s-a părut X?”, “Ce v-ar plăcea să schimbăm pe data viitoare?”, “Pot să fac ceva pentru a te ajuta mai mult?”

Și, după cum am spus și mai sus, atenție la etichete!

Situația 3 – Zona de confort

“Sunt deja foarte bun la asta. Nu mai trebuie să fac nimic.” – Acesta este un alt exemplu de gândire fixă pe care o putem contracara cu “Întotdeauna este loc pentru mai bine. Haide să vedem cum stai acum… Aha, așa. Ok, atunci cred că ai putea să exersezi în zona aceasta. Cand vei reuși să stăpânești și acest aspect, vei putea să faci și asta. Îmi amintesc cănd mi-ai povestit despre asta și că ți-ar plăcea să ajungi să faci… Îți mai dorești?”

AICI, AICI și AICI puteți să o descoperiți și pe Carol Dweck, primul cercetător care a explorat ideea de mentalități fixe și de creștere. De asemenea, a scris și apreciata carte Mindset. Pe baza lucrărilor ei, a fost elaborat și un test pentru a identifica mai bine ce tip de mentalitate avem.