Adina Benghea, co-fondator al Centrului STURZ

Sunt un om, la fel ca tine.

Acum, că am spus asta, mă pot opri aici și știu că înțelegi ce vreau să transmit.

Celor curioși să citească despre mine, am să le las mai jos câteva rânduri amprentate cu evenimente, oameni, descoperiri și valori care au contribuit la ceea ce sunt astăzi, aici.

M-am născut în 17 noiembrie 1988, în Huși, județul Vaslui. Sunt fiica lui Gheorghe și a Marinelei Ciobotaru.

Primele jocuri în copilărie au fost de-a învățătoarea, educatoarea, uneori, avocata sau doctorița. Multe am avut atunci de spus, la fel cum am și acum despre a avea grijă de alții, a învăța, a lupta pentru o cauză dreaptă. Am avut parte de mult timp petrecut la țară, în natură, înconjurată de numeroase familii, alături de care am crescut. Din aceșți ani și aceste experimente m-am îndrăgostit de a fi pur și simplu copil și mi-am antrenat lentilele sistemice, când vine vorba de a cunoaște și de trăi alături de oameni și familii, un fel de a fi copilul tuturor.

Am absolvit Liceul Teoretic în Huși și am continuat studiile în Timișoara: Facultatea de Filosofie, Științe Politice și Sțiintele Comunicării, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene și două programe de masterat: Dezvoltare Internațională și Studii Europene și Management Educațional, din cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie.

În tot acest timp, am avut o preocupare și o pasiune constantă pentru educație, în special pentru tot ceea ce înseamnă dezvoltarea potențialului uman. De aici și primele mele joburi, încă din perioada liceului și a facultății, de coordonare evenimente educaționale și culturale, predarea limbilor germană și engleză și dezvoltarea programelor educaționale pentru copii. Din aproape în aproape, am devenit tot mai curioasă de ceea ce se poate face pentru a contribui la dezvoltarea potențialului maxim a unui om. Am avut, cumva, o obsesie pentru asta și, din acest loc, o viață deloc liniștită… pentru că orice făceam, simțeam că nu este suficient. Ulterior, 8 ani mai târziu, am conectat această stare cu pierderea părinților mei când aveam 12 ani. Dintr-o nevoie de supraviețuire, am cărat mai mult. Într-un fel, m-am făcut mai mare decât mama și decât tata; fapt ce mi-a adus numeroase beneficii, ca orice tipar de altfel, dar și o mare povară.

În 2011, la invitația Ioanei, un om care m-a sprijinit necondiționat, am ajuns la un workshop de constelații familiale, facilitat de Dragoș Riti. A fost o experiență foarte intensă pentru mine. Îmi amintesc că am fost reprezentant în toate constelațiile din acea seară. A doua zi, am decis că este prea mult pentru mine atunci și am rămas acasă. Câteva zile mai târziu mi-am dat demisia și, din acel moment, am început să acționez dintr-un alt loc personal de creștere. Am continuat să particip la constelații, însă, o vreme, am fost destul de evitantă, până în 2016 când am simțit că nu mai pot continua așa…. Atunci am decis să revin la constelații, cu atât mai mult cu cât îmi doream să devin mamă și simțeam că vreau să mă așez din multe puncte de vedere înainte de această etapă importantă în viața mea. Tot atunci s-a deschis și grupul de formare în metoda constelațiilor familiale, coordonat de Dragoș Riti și Barbara Morgan, la care m-am înscris cu toată inima. Între timp, am incheiat și formarea în constelații organizaționale cu traineri de la Institutul Bert Hellinger din Olanda ( Jan Jacob Stam, Barbara Hogeenboom, Anton de Kroon, Dragoș Riti), prin care am învățat cum să pun bazele unei organizații sănătoase, să integrez o moștenire și să dau mai departe. Faptul că astăzi facilitez workshopuri de constelații familiale și organizaționale este o formă de a da mai departe ceea ce am primit, din ce poate fi de folos celor cu care mă întâlnesc.

În 2010, l-am cunoscut pe Ovidiu Sturz și, alături de el, am contribuit la creșterea programului Fastrackids în Timișoara. Perioada 2007- 2012 a fost plină de formări în educație alternativă, nonformală, dezvoltarea abilităților de viață etc. Nu ratam nimic și am fost ca un burete. Întreaga experiență m-a prins ca un magnet și mă scotea din orice alt context profesional pe care l-am explorat. Am avut oportunitatea de a lucra ca voluntar la Fundația Sancta Maria Hilfe și de a prelua un model de lucru în echipă, de dăruire și de stare de prezență cum nu am mai întâlnit niciunde până atunci. Acolo am avut primul meu curs de formator de formatori, în 2008, și încă folosesc acea experiență ca reper. În Ovidiu am întâlnit un receptor al viziunii mele și, în același timp, un emițător. Mi-a fost mentor și mi-a transmit pasiune și dragostea de a fi alături de copii. În 2012, după moartea lui, am primit un nou prieten și sprijin din partea soției lui, Sanda, și am continuat timp de 3 ani activitatea prin franciza Fastrackids. În 2015, am decis să înființez, alături de soțul meu și echipa de facilitatori, Centrul STURZ.

Am îndrăznit să visez la mai mult, mi-am dat voie să pun în practică ceea ce, la nivel intuitiv și sufletesc, am simțit întotdeauna despre potențialul uman și educație. Am deschis acest centru cu marele vis de a pregăti și sprijini părintele în fiecare etapă a creșterii lui personale, de a aduce inovație în educația pentru familie, pentru că așa am știut că pot susține cu adevărat copilul; fiind alături de părinte. În paralel, am continuat să îmbunătățim programele de educație complementară oferite copiilor și tinerilor de toate vârstele, iar în ultimii ani, am reușit să dezvoltăm și componenta educațională adresată cadrelor didactice prin programele de dezvoltare personală și consiliere și, recent, în 2018, prin Pedagogia Sistemică, pe care am introdus-o în România.

Sunt soția lui Bogdan și mama fetiței Agnes. Învăț să trăiesc într-o familie imperfectă, unică și de neînlocuit. Mă simt binecuvântată!

Sunt fiica lui Gheorghe și a Marinelei. Sunt și fiica lui Adi și a Danei (părinții care m-au crescut de la 12 ani).

Sunt sora mai mică a lui Bogdan și sora mai mare a lui Andrei și a Octavianei.

Sunt eu.

Sunt Adina Elena.

Vă mulțumesc!